Homeschooling-ul sau educația la domiciliu este, din punct de vedere cronologic, primul fel de educație. Însă pe măsură ce s-au creat rețele de școli de stat, legile au făcut obligatorie prezența copiilor în astfel de instituții, numind totul ”dreptul la educație”. În zilele noastre, educația făcută de părinți acasă este o alternativă la educația formală și este obținută destul de greu în unele țări (printre care și a noastră).
Copiii au nevoie de respect, de autonomie și de un sprijin conform nevoilor lor, nu de raportul inechitabil profesor-elev. Nu au nevoie de o autoritate care să le spună mereu ce, cum și când să facă, care să decidă ce e bine și ce e rău, ce merită atenție și efort și ce nu, ci de un părinte care explică, împărtășește și încurajează interesele, sprijină eforturile, sfătuiește fără să comande, susține fără să acapareze totul. Copiii au nevoie de relații firești, echitabile cu adulții, mai ales cu cei care joacă un rol important în viața lor. Numai astfel vor avea acea încredere în sine și acele valori pe care dorim să le aibă.
Am citit pe nerăsuflate două dintre cărțile lui și m-am trezit vorbind singură și exclamând ”Da, așa este!” la fiecare idee. M-au fermecat atât concepția lui asupra învățării, cât și elocvența și simplitatea cu care spune lucrurilor pe nume. Apoi am citit câte ceva despre viața și activitatea lui și am rămas uimită de pasiunea cu care și-a promovat și apărat ideile despre educație.