Bibo Box este o inițiativă de tipul “subscription box” care în baza unui abonament lunar de 99 lei trimite în fiecare lună o cutie plină cu activități atent create de pedagogi și alte câteva suprize.
Mulți părinți cu care vorbesc sau cărora le citesc părerile despre educația acasă pe net par să creadă că trebuie să fii perfect ca să poți educa acasă. ”Ca să-ți iasă”. Nu trebuie doar să fii tobă de carte în toate domeniile, ci trebuie să fii și mega-organizat,...
Mai exact, până la aproape 3 ani. Băiatul meu împlinește trei ani la începutul acestui aprilie. Dar cum nu-mi place să amân, scriu acum trecerea în revistă la care m-am gândit aseară, în timp ce așteptam alături de el să adoarmă. N-a fost la creșă și nici nu va merge...
M-am văzut iarăși nevoită să răspund în secțiunea de comentarii la întrebări care denotă o înțelegere distorsionată a conceptului de unschooling (curioșii pot vedea despre ce e vorba aici). Nu învinovățesc pe nimeni pentru asta (deși mă supără vehemența cu care unii...
De ceva vreme mă tot gândesc la educația formală timpurie, iar cele câteva mailuri și comentarii pe care le-am primit deja pe această temă m-au convins că ar fi de folos să scriu câte ceva despre cum văd eu desfășurându-se cel mai bine primii ani ai copilăriei. Mulți...
Când începi să iei în serios ideea de a-ți educa acasă copilul, din avalanșa de întrebări astfel declanșată se remarcă una intimidantă: Cât ne va costa să ne educăm noi înșine copilul/copiii? Răspunsul nu e simplu de dat, fiindcă variabilele sunt prea multe pentru a...
În discuțiile pe care le port online cu părinții interesați de educația acasă transpare de multe ori părerea/teama că, pentru a face acest pas, părinții își sacrifică viața personală și interesele pentru binele copiilor. Sau că a-ți educa acasă copiii înseamnă a...
Puștiul de mai jos are 13 ani și este home-schooled. Facem pariu că de fapt este mult mult mai în vârstă decât noi? Încercăm și noi ușor ușor să facem ceva...
De Sorina Oprean va amintiti, poate, din materialul despre educatia acasa realizat de cei de la Digi 24. Ea este mamica a doi adolescenti educati acasa de cand s-au nascut, ajuta si formeaza alti parinti care doresc sa ii educe acasa pe copiii lor si face tot...
Mi-am dat seama că tind să mă concentrez pe pagina de facebook și am omis să anunț pe blog cele două apariții la tv pe care le-am avut anul acesta. Remediez situația și vă povestesc și aici câte ceva despre ambele. Pe 1 mai am vorbit la Prima Tv, în cadrul emisiunii...
3. Cum vom putea preveni ca parintii bigoti sau cu idei inguste sa isi educe copiii in acest fel? Prima intrebare la care trebuie sa raspundem este : avem dreptul de a o face? Si chiar daca am crede ca da, oare o putem face ? Una dintre diferentele dintre o tara...
Vorbim despre Montessori sau Waldorf ca sisteme educaționale alternative, dar există și altele. Una dintre cele care mi-au atras atenția recent este metoda Charlotte Mason.
Homeschooling sau educația la domiciliu începe ușor, ușor să fie o variantă de luat în calcul pentru părinții din România. Care sunt însă motivele pentru care mulți dintre părinți aleg această alternativă?
Partea întâi de Peter Gray Prietenul și colegul meu, biologul evoluționist David Sloan Wilson, folosește sitagma ”Nu poți ajunge acolo de aici” pentru a se referi la un principiu de bază al evoluției care se aplică evoluției culturale, la fel ca celei...
de Peter Grey Partea întâi Iată un exemplu de adult neșcolit de succes. Cred că multe dintre succesele mele pot fi atribuite educației mele – am avut atât de mult timp să-mi descopăr interesele și să le urmez. Am avut loc să cresc fără judecăți sau...
Într-un sistem de învățământ unde totul este strict și după reguli bine definite (care se schimbă însă de la an la an) există familii care au ales o altă modalitate de a-i educa pe cei mici: școala la distanță împreună cu homeschooling, iar rezultatele sunt minunate.
de Peter Grey Iată un exemplu de adult neșcolit de succes. Kate Fridkis are 26 de ani, este fericită în căsnicie, locuiește în New York, are o diplomă de master în religie de la Universitatea Columbia, este cantor part-time la o sinagogă (poziție pe care o...
În timp ce unii se bat pentru locurile la grădinițele la stat, alții nu-și fac griji pentru că au ales una privată. Care sunt însă diferențele între cele două sisteme?
Cum ar fi să nu existe un program strict pe care să-l respecte elevii? Să nu existe teme riguroase și cărți de pe care să învețe toată lumea, indiferent de înclinațiile pe care le au?
Când învățarea se produce ca rezultat al dorințelor copilului, este absorbită ușor, cu entuziasm și deschidere. Copilul muncește mai mult pentru că face ce crede el că este important, nu ceea ce i-a spus altcineva că e important. Noile cunoștințe pornesc cu un context pentru că se potrivesc lucrurilor de care lui îi pasă deja. Învățarea venită din dorință reală este cu atât mai eficientă decât absorbția pasivă, încât cei care nu-și școlesc copiii pot permite mult mai multă explorare, leneveală și joacă decât cei care impun o programă. Literatura legată de neșcolire abundă în povești despre copii care nu au acordat nicio atenție matematicii sau cititului în primii zece ani și apoi au recuperat în doar câteva săptămâni.
Dar cum vor socializa? Socializarea se produce în orice cultură. Tinerii învață cum să se comporte în cadrul acelei culturi. Întrebarea de fapt este: cum invata să socializeze? Prin introducerea lor într-un mediu închis și institutional cu o sub-cultură de “cunoaștere instituțională”? Sau în același cadru în care ne așteaptăm să funcționeze ca adulți?
Cred că copiii sunt atrași de lumea adulților. E frumos să ai cărți pentru copii, dar prea multe dintre ele au mult prea multe imagini. Când văd cărți, așa cum se întâmplă în familiile în care adulții citesc, cu pagini și pagini de litere, devine destul de clar pentru copii că, dacă vrei să afli ce se întâmplă în acele cărți, va trebui să citești astfel de pagini. Nu cred că există vreo modalitate de a face cititul interesant pentru copii într-o familie în care adulților nu li se pare interesant.
Vreau să fie clar că eu nu văd homeschooling-ul ca un răspuns la problemele școlilor. Consider căminul ca fiind baza adecvată pentru explorarea lumii pe care o numim învățare sau educație. Căminul ar fi cea mai bună bază indiferent cât de bune ar fi școlile. Relația normală a școlilor cu căminul este cea a bibliotecilor sau a patinoarului cu căminul. Sunt o resursă suplimentară.
Dar școala este o instituție artificială, pe când căminul este una naturală. Există o mulțime de societăți fără școli, dar niciuna fără cămine. Căminul este centrul cercului din care pornim în toate direcțiile, deci nu e de conceput ca îmbunătățirea școlilor să mă facă să mă răzgândesc în privința asta.
Uitându-mă la rezultatele învățării naturale din primii patru ani ai lui Lewi, puteam vedea un băiețel pasionat care avea o sete nepotolită de cunoaștere și învățare. Iubea cărțile. Iubea natura. Era fanatic în tot ce îl interesa la un moment dat. Era motivat și independent și-I plăcea să se joace. Nu era nimic ce trebuie schimbat, explica abordarea de tip unschooling. Nu trebuia implementat nimic. Nimic nu trebuia să se schimbe la vârsta de cinci ani pentru ca el să se îndrepte dintr-odată către învățare – era deja acolo, învățând, trăind viața din plin.
Pe 13 septembrie a început o bătălie virtuală de proporţii considerabile între susţinătorii educaţiei acasă şi cei care se opun cu vehemenţă unei astfel de posibilităţi. După 84 de comentarii, cei de la hotnews, responsabili pentru stârnirea “focului”, au...
La fel ca mine, mulți alți copii învață să citească și să scrie acasă, cu părinții sau chiar singuri, pe cărți de povești, ziare, cutii de cereale, firme de magazin etc. Sigur ați auzit de cel puțin un caz de acest fel, având în vedere că în general sunt motive de laudă, de parcă ar fi ceva extraordinar. Dar ce e atât de fantastic la un copil care învață să citească fără ajutorul școlii, socotit pe nedrept indispensabil? Poate doar dacă îl comparăm cu mulţimea de copii care intră foarte greu sau deloc în lumea literelor, deși beneficiază de ajutorul școlii.
Din moment ce țările noastre sunt atât de întinse și oamenii provin din cele mai diverse zone culturale (asta mă întreba de curând un canadian) nu avem nevoie de un soi de liant social care să ne facă să stăm împreună, care să ne dea un sentiment al unității în ciuda tuturor diferențelor dintre noi, și nu este sistemul public de școlarizare cel mai bun și mai ușor mod de a crea acest liant?
