Homeschooling

July 6, 2011
by Andreea Constantin
4 Comments

Cine păcălește pe cine?(I)

de Alfie Kohn

Un articol despre copiat se scrie practic singur. Trebuie să înceapă, desigur, cu o statistică șocantă sau două pentru a demonstra gravitatea problemei, poate acompaniată de o anecdotă sau o replică a vreunui elev care dă din umeri: ”Da, sigur, toată lumea o face.” Apoi ar urma o trecere în revistă a diferitelor forme de comportament lipsit de etică și o privire asupra celor predispuși la copiat. În final, trebuie furnizată o listă de idei pentru a-i împiedica sau prinde pe cei care copiază, însoțită de un îndemn ferm la mai multă vigilență.

Aproape toată lumea este de acord că a copia e greșit și că trebuie să luăm măsuri pentru a preveni acest comportament. Dar tocmai acest consens copleșitor mă neliniștește. Ori de câte ori o concluzie pare atât de evidentă și este acceptată fără nicio obiecție, este probabil cazul să privim lucrurile dintr-o nouă perspectivă. Asta nu înseamnă că suntem obligați să luăm în considerare argumentele în favoarea copiatului, dar poate avea sens să reconsiderăm ce înseamnă cu adevărat acest cuvânt și să examinăm motivele care-i fac pe copii să procedeze cum nu trebuie – și ce ne spun ele despre școlarizare. Continue Reading →

June 17, 2011
by Andreea Constantin
3 Comments

10 jocuri distractive pentru o vacanță minunată

Iată c-a venit în sfârșit și vacanța cea mare! Și, dacă tot plec lunea asta pe o plaja frumoasă, m-am gândit să vă las o postare să vă țină de urât (celor care au fost deja în concediu sau mai au de așteptat). Am ales un subiect distractiv, potrivit cu atmosfera de vacanță: jocurile. Dar, ca să nu mă-ndepărtez de subiectul meu preferat, o să vă reamintesc de potențialul educațional considerabil al joculețelor pe care le luăm de obicei aproape-n râs.

Jocuri pentru călătoria cu mașina sau cu trenul

”Fermierul s-a dus la piață”

Primul jucător începe spunând: ”Fermierul s-a dus la piață și a luat cu el un… ” purcel sau orice altceva, chiar dacă nu are legătură cu o fermă. Jucătorul din stânga repetă ce a spus cel dinainte și adaugă un obiect. Jucătorii iau cuvântul pe rând, repetând tot ce s-a spus înainte și adăugând câte un obiect. Desigur, cu cât lista e mai lungă, cu atât este mai greu de reținut. Jucătorul care greșește lista de obiecte este eliminat. Jocul continuă până când rămâne o singură persoană.

Puteți personaliza jocul înlocuind fermierul cu un alt personaj și piața cu o altă locație. Puteți folosi chiar membrii familiei: ”Mătușa Sanda s-a dus la ștrand și-a luat cu ea….”.

Tenis cu vorbe

Grupul se împarte în echipe egale. Unul dintre jucători alege un domeniu general, cum ar fi fructele. Cei din cealaltă echipă dau un nume de fruct. Fiecare echipă are cinci secunde să adauge un alt nume de fruct. Jocul continuă până când o echipă nu se mai poate gândi la un fruct nou. Echipa câștigătoare alege următorul domeniu. Continue Reading →

June 14, 2011
by Andreea Constantin
2 Comments

10 motive să te lași de școală

de Grace Lllewellyn

1. Școala te pune în contact intens și forțat cu oameni de aceeași vârstă și te descurajează de la a te împrieteni cu alți oameni. Dacă nu-ți place să fii închis alături de semenii tăi toată ziua, asta nu înseamnă că ești un inadaptat social. De ce ar trebui să preferi compania a sute de oameni de aceeași vârstă în locul unui amestec sănătos de oameni diverși? Adulții au trăit mai mult decât adolescenții. Prin urmare, au experiențe și perspective care le lipsesc acestora. Când adulții nu-ți sunt profesori (și deci nu au control asupra ta), cei mai mulți te vor trata ca pe un om real. În afara școlii, dacă ești ocupat făcând ceva, cei mai mulți adulți nu te vor considera un ”puști” – cel puțin nu pentru mult timp. Vei învăța de la ei și ei vor învăța de la tine. De asemenea, îți poți face prieteni mai tineri decât tine. Continue Reading →

June 9, 2011
by Andreea Constantin
9 Comments

Cum împiedică școala învățarea

Am început o nouă carte și nu m-am putut abține să împărtășesc cu voi câte ceva din ea. E o carte scrisă de o fostă profesoară, care a renunțat la această meserie și a început să încurajeze adolescenții să nu mai meargă la școală – The Teenage Liberation Handbook: How to Quit School and Get a Real Life and Education, de Grace Llewellyn. M-am oprit asupra acestui fragment pentru că mi s-a părut că arată foarte clar cum împiedică școala adevărata învățare:

Cum împiedică școlile învățarea

Școlile cer pasivitate. Când am predat literatură și istorie, am învățat mult mai mult despre ele decât învățasem vreodată la școală și – în unele privințe – chiar și la facultate. Asta pentru că predarea este activă: cauți și alegi texte pentru lectură, gândești sarcini, evaluezi munca altora. A sta și a îndeplini acele sarcini și a primi acele note se situează pe treapta de jos a învățării. Continue Reading →

June 6, 2011
by Andreea Constantin
0 comments

O scurtă istorie a educației (II)

de Peter Gray

Pentru a înțelege școlile trebuie să le privim din perspectivă istorică.

Pe scurt, timp de mii de ani după invenția agriculturii, educarea copiilor a fost, într-o măsură considerabilă, o încercare de a le zdrobi voința pentru a face din ei muncitori buni. Un copil bun era unul obedient, care-și înăbușea pornirea de a se juca și de a explora și urma supus ordinele stăpânilor adulți. Această educație nu avea, din fericire, întotdeauna succes. Instinctele umane de joacă și explorare sunt atât de puternice, încât nu pot fi niciodată alungate cu totul prin bătaie din copil. Dar e clar că filozofia educațională din acea perioadă, în măsura în care poate fi articulată, era opusul celei pe care o aveau de sute de mii de ani vânători-culegătorii.

Din mai multe motive, unele religioase, altele laice, ideea unei educații universale obligatorii s-a născut și s-a împrăștiat treptat. Educație era înțeleasă drept inculcare.

Pe măsură ce industria a progresat și a devenit ceva mai automatizată, nevoia de muncă din partea copiilor a scăzut în unele părți ale lumii. A început să se răspândească ideea că copilăria ar trebui să fie o perioadă de învățare și au fost create școli pentru copii ca locuri de învățare. Ideea și practica educației publice universale obligatorii s-a dezvoltat treptat în Europa, de la începutul secolului 16 până în secolul 19. Era o idee ce avea mulți suporteri, care aveau cu toții propriile planuri cu privire la lecțiile pe care copiii ar trebui să le învețe. Continue Reading →