Homeschooling

Un alt fel de educație

De ce să NU desenăm pentru copii – Janet Lansbury

| 1 Comment

Când desenăm, modelăm, pictăm sau chiar când construim un castel de nisip pentru copilul nostru mic, îl putem descuraja de la a face aceste lucruri el însuși. Dacă nu le poate face la fel de bine ca mami sau tati, de ce să se mai chinuie? Rezultatul nefericit al acestei practici este că cei mici se îndepărtează de  o activitate care le-ar fi putut fi mijloc de exprimare creativă. Am asistat la dovada vie a acestei teorii acum câțiva ani…

Soțul meu și cu mine am dus-o pe fiica noastră de trei ani la picnicul în familie organizat de compania lui. Una dintre activitățile pentru copii a fost decorarea unor tricouri cu vopsea la tub. Fetei mele i s-a dat un tricou și ne-am așezat la o masă de picnic împreună. Am fost teribil de uimită când toți părinții au început să le arate copiilor lor cum ar trebui să decoreze tricourile pictându-le ei înșiși. Nu a fost nici măcar un părinte care să aibă încredere în copil să-și decoreze singur tricoul; adulții dominau complet. ”Să facem un soare aici. Și acum o să-ți scriu numele.” S-a întâmplat pentru că era vorba de tricouri și nu de bucăți de hârtie? Era un tricou mult prea valoros pentru a fi lăsat pe mână un copil de trei, patru, cinci, șase sau chiar șapte ani? Creația copilului nu ar fi fost ”destul de bună”?

Rezultatul final al acestui experiment a fost revelator. Tricourile au fost agățate într-un pom ca să se usuce. Niciunul dintre copii nu a arătat cel mai mic interes pentru tricourile decorate. Părinții le-au recuperat după ce s-au uscat, dar copiilor nu putea să le pese mai puțin. Nu contribuiseră cu nimic la ele și nu simțau niciun iz de proprietate.

Între timp, fiica mea era complet absorbită pe măsură ce lua un tub de vopsea și îl strângea ca să facă o scurtă urmă verticală pe tricoul ei. Copiii mici sunt mai inclinați să experimenteze cu mecanica materialelor decât să se gândească la un desen. A ales o altă culoare și a lăsat o altă dâră pe tricou. Cufundată în acest proces, a făcut o linie după alta, fiecare cu alt tub de vopsea.

Ea și cu mine am rămas locului, mult după ce ceilalți copii, care-și priviseră părinții desenând pe tricouri, părăsiseră masa. Mai erau numai câțiva întârziați. Când fiica mea a terminat în sfârșit și-a admirat opera și mi-a zis gânditoare: ”Sunt o artistă.” ”Da, ești.” i-am răspuns. Un părinte care stătea vis-a-vis de noi mi-a zâmbit într-un mod conspirativ și ușor condescendent.

Am întins tricoul la uscat și fata mea a vrut să-l verifice peste douăzeci de minute. La sfârșitul picnicului, și l-a luat cu mândrie acasă.

Acest eveniment a fost o lecție profundă pentru mine și mi-a revigorat credința că cel mai bine e să-i lăsăm pe copii să-și conducă propriile încercări artistice. Nu prea sunt motive ca un copil să fie implicat într-un proiect artistic dacă acesta nu e produs de el. Când demonstrăm cu bună intenție propriile talente creative pentru copiii noștri mici, riscăm să-i facem să se simtă încapabili, descurajați și lipsiți de interes. Copiii noștri au nevoie de încrederea noastră în a-i lăsa să participe nu doar în proiectele creative, ci în toate activitățile pe care le întâmpină, atât cât le permit capacitățile lor.

S-ar putea să vă întrebați ”Ce e în neregulă dacă îi arăt copilului meu cum să folosească corect o pensulă?” Ei bine, îi scurtcirtuitează explorarea, astfel limitându-i creativitatea și, dacă îi este arătat deseori cum să se joace ”corect”, s-ar putea până la urmă să-i erodeze încrederea în el însuși, dorința de a fi un explorator activ, voința și abilitatea de a descurca lucrurile el însuși. Copiii ajung repede să se uite la adulți că să le fie arătat ”modul corect de a se juca” și chiar ca să se facă lucrurile în locul lor. – Lisa Sunbury, ”What Is Play?

Mai multe în Don’t Move the Muffin Tins de renumitul educator Bev Bos.

(Noelle and Jasper, mulțumim pentru frumoasa fotografie!)


headshot

© Janet Lansbury, 29 mai 2012        Janet este o fostă actriță, mamă și trainer RIE pentru părinți din 1994. Pe blogul ei veți găsi o mulțime de articole utile, cu exemple concrete și explicații la obiect, despre o mulțime de teme arzătoare pentru părinții de copii mici: limitele, încurajarea socializării sănătoase și a jocului pașnic dintre copii, sprijinirea creativității autentice și a jocului solo, chiar și antrenamentul la toaletă. Toate abordate cu respect și o  înțelegere adâncă a ce înseamnă să fii copil mic.

Găsiți articolul în original aici: http://www.janetlansbury.com/2012/05/why-not-draw-for-a-child/

One Comment

  1. Buna ziua ! Sunt de accord cu ceea ce spuneti, copiii au nevoie sa se exprime singura, nu sa li se puna totul pe tava , dar atunci cum ramane cu asa zisul ‘modelling ‘ , in scolile din Anglia …..stiu ca sistemul e foarte diferit de cel de acasa

Leave a Reply

Required fields are marked *.