Homeschooling

Un alt fel de educație

Beneficiile educației acasă pentru părinte

| 11 Comments

În discuțiile pe care le port online cu părinții interesați de educația acasă transpare de multe ori părerea/teama că, pentru a face acest pas, părinții își sacrifică viața personală și interesele pentru binele copiilor. Sau că a-ți educa acasă copiii înseamnă a renunța pentru totdeauna la propria meserie, la timpul liber și la hobby-uri. Cu alte cuvinte, mulți părinți se tem că se vor pierde pe sine în răspunderea de a-și educa copiii. 

De aproape doi ani știu ce înseamnă sacrificiu de sine și iubire dezinteresată pentru o ființă total dependentă de tine. Și de multe ori am renunțat la ce nu credeam înainte că aș putea renunța pentru altcineva. Simt că încep să aflu ce înseamnă sacrificiul părintelui pentru copil. Și, deși nu le împărtășesc teama, înțeleg îndoielile părinților privind educația acasă.

Așa că am adunat aici principalele beneficii ale educației acasă pentru părinți:

– banii nu se scurg din bugetul familiei pentru navetă, haine de școală, pachețel, culegeri și activități extrașcolare, cadouri pentru profesori, amenajarea clasei etc.  Banii cheltuiți pentru educație rămân ”în casă” și familia beneficiază direct de tot ce achiziționează. De asemenea, părinții decid cât, când și cum cheltuiesc.

– un stil de viață mai sănătos pentru întreaga familie: mâncarea se gătește în casă și se consumă caldă, proaspătă și fără grabă, în funcție de apetit și nu după un program fix; mult mai mult timp este petrecut în aer liber; corpul se bucură de mai multă mișcare; copiii nu mai sunt atât de des expuși la boli ca atunci când sunt grupați zilnic în săli de clasă prea puțin aerisite cu alți 30 și nu mai aduc acasă atâtea viroze; ritmul de viață poate fi încetinit și pliat pe ritmul familiei; excursiile și concediile pot fi planificate după nevoie, nu după anul școlar.

– mai mult timp pentru a te ocupa de cămin și de sănătatea familiei: nu mai ești nevoit să sacrifici dimineața de sâmbătă pentru curățenie sau să te forțezi să mai stai treaz după o zi de muncă ca să strângi în bucătărie; poți merge des la piață ca să ai ingrediente proaspete pentru mâncare, pe care o poți găti tu însuți pe îndelete, ai timp și ajutor pentru amenajarea creativă a spațiilor din casă, poți grădinări în voie etc. Bonus: din toate astea, copiii învață enorm.

– mai mult timp pentru hobby-uri și activități creative: copiilor le place și le folosește să stea în preajma unui adult implicat într-o activitate utilă sau plăcută și sunt de cele mai multe ori bucuroși să dea o mână de ajutor. Desigur, vor fi întreruperi pentru explicații și demonstrații, însă per total te poți bucura de mai multe ocazii să pictezi, să cânți, să meșterești, să mărgelești, să croiești sau mai știu eu ce.

– mai puține griji: pentru sănătatea fizică a copilului trezit cu forța și lăsat în grija unor străini, hrănit în grabă (de multe ori cu semipreparate), expus la boli contagioase, ținut în clădiri îmbâcsite în intervalele cele mai bune ale zilei;

pentru sănătatea emoțională a copilului constrâns să facă zilnic lucruri care nu-i plac, etichetat, evaluat, notat, comparat, manipulat și amenințat, certat și ironizat, sâcâit și posibil terorizat de ”bullies”;

pentru sănătatea intelectuală a copilului care nu are aproape nimic de zis în propria învățare,  a cărui curiozitate e descurajată și penalizată, a cărui memorie e supra-încărcată cu balast informațional, a cărui creativitate e îngrădită până la sufocare;

pentru sănătatea ”socială” a copilului izolat în grupuri de copii de aceeași vârstă, descurajat de la colaborare, încurajat să se compare și să se întreacă cu colegii, privat de joacă liberă alături de aceștia;

pentru sănătatea morală a copilului manipulat să facă lucrurile pentru recompense sau din frică de pedepse, martor sau părtaș la șotii și discriminări, expus la subiecte tabu devreme și brutal, inițiat în diverse practici nocive (fumat, droguri, violență, sex – da, se întâmplă și din ce în ce mai des în școlile de pretutindeni).

Sunt convinsă că nu am trecut aici nici măcar a zecea parte din grijile pe care și le face zilnic un părinte cu copil de vârstă școlară, dar sper că le-am enumerat pe cele mai importante.

– mai mult control și mai multă implicare în viața copilului: știi mereu unde și cu cine e copilul (important mai ales în anii decisivi pentru viață), îi cunoști bine toți prietenii și toți adulții cu care intră des în contact, știi care îi sunt talentele, pasiunile, lacunele, tristețile, provocările, eșecurile și succesele, bucuriile și dezamăgirile și le trăiești alături de el, îi faci mici bucurii oricând etc.

– mai mult timp de calitate petrecut cu oamenii importanți din viața ta: nu doar cu copiii, ci și cu soțul, cu familia și cu prietenii, din moment ce socializarea va fi una dintre cele mai frecvente ”activități educaționale”. În plus, numărul de cunoscuți și prieteni va crește pe măsură ce familia se va implica activ în comunitate.

– învățare pe tot parcursul vieții: materii care nu ți-au plăcut în școală sau de care n-ai avut timp, pasiuni descoperite ca adult sau chiar trezite de traseul educațional al copiilor, toate pot fi aprofundate cot la cot cu aceștia sau pe cont propriu. Mulți părinți care educă acasă spun că au învățat ei înșiși la fel sau chiar mai mult decât copiii.

Las cel mai important avantaj (după mine) la final. Mi-a sărit în ochi într-un articol pe când căutam ce s-a mai scris pe tema asta (cam puțin, după mine): ești un părinte mai bun. Dar nu sunt de acord cu formularea. Aș spune mai degrabă că educația acasă ușurează unele aspecte ale creșterii copiilor, îngreunând altele. Oricât aș trage eu spuza pe turta mea, niciodată nu am pretins că educația acasă e ușoară. Dar nici nu trec cu vederea faptul că majoritatea părinților care fac asta se bucură de o relație mai apropiată cu copiii lor, de respect și înțelegere reciproce chiar și în situații dificile. Și cred că are sens: când ai șansa să fii aproape de copil mereu, să împărtășești (aproape) totul cu el, să-i cunoști atât de bine firea și nevoile, e mai simplu să-i oferi sprijinul de care are nevoie, să-i alini durerile, să-i împlinești nevoile și să-i cultivi empatia, dorința de cooperare, optimismul și toate celelalte calități pe care le prețuim cu toții.

Dacă îmi permiteți încă o părere o să vă spun că eu îi admir mai mult pe părinții care se străduiesc să fie cât mai buni, deși stau departe de copiii lor timp de 8-9 ore pe zi. Cred că e nevoie de mult mai mult efort și mai multă răbdare să te reconectezi cu copilul la sfârșitul fiecărei zile, să recuperezi cumva timpul petrecut separat și să faci asta pe lângă treburile casnice, munca adusă acasă de la birou, propriile preocupări și distracții. Așa îmi dau seama că educația acasă poate fi cel mai bun curs de parenting sau program de dezvoltare personală pe care-l poți urma.

***

Voi ce credeți? Vedeți în educația acasă și avantaje pentru adult sau totul se învârte în jurul copiilor? Aș fi încântată să citesc părerile voastre și sunt sigură că și ceilalți părinți le-ar aprecia.

11 Comments

  1. Multumim pt articol! Cred ca fiecare articol al tau e o picatura catre educatia acasa a copilului meu :). Scrie, scrie! 🙂

  2. Buna Primavara tuturor! 🙂

    Sunt mamica de Maria-Carla (11 ani si 9 luni) si de Maya-Gabriela (4 ani si 8 luni) Din punctul meu de vedere, categoric exista si avantaje pentru adult!!!Si inca multe….ganditi-va numai sufleteste cata Bucurie dai si primesti…cate lucruri inveti despre tine si despre copil…Chiar daca pare ca totul se invarte in jurul copiilor de fapt, parintele beneficiaza din plin de tot procesul; asta numai daca acest parinte constientizeaza ca serviciul nu este “pe viata”, ca maine poate lucra pentru alt patron sau pentru alta corporatie, ca daca ai un copil sau mai multi devii “pe viata” model de urmat, ca dragostea pe care le-o dai nu trebuie sa fie conditionata de nimeni si de nimic si ca o zi petrecuta pentru ei si pentru tine in: bucatarie, la teme, la aplicatii practice, in drumetie pe camp sau in padurice, nu sunt decat forme de manifestare naturala a ceea ce ar trebui sa fie si sa se gaseasca din ce in ce mai des in societatea de astazi, pentru a o putea insanatosi considerabil si chiar vindeca! Va imbratisez cu drag, David Liliana-Gabriela

  3. dupa al treilea copil iti bagi picioarele….

    • E de dorit sa te opresti la un copil, maxim 2, astea nu sint vremuri de turnat plozi, chiar daca ai stabilitate financiara si restul. 99% dintre noi nu sint facuti sa fie parinti. Trist, dar foarte adevarat. Aceasta este realitatea, fie ca va place, fie ca nu, vorbeste de la sine….

      • Christinne, ma mahneste un pic mesajul tau, chiar daca ma prind unde bati. Sunt de acord ca majoritatea dintre noi, poate chiar toti, purtam pecetea felului si a lumii in care am crescut, unii mai adanca decat altii. Si nu exista parinte perfect pe pamant. Dar copiii nici nu au nevoie de asa ceva. Au nevoie de un parinte iubitor, desi imperfect, intelegator si gata sa-si ceara iertare cand greseste, empatic si mereu doritor de a fi mai bun, ca om si ca parinte. De la un asemenea parinte, cat se poate de real si uman, au ce invata copiii.
        Realitatea e ca exista familii cu unu-doi copii si altele cu mai multi, unele fericite, altele disfunctionale. Exista parinti care-si doresc un copil, altii (din pacate din ce in ce mai putini) care-si doresc multi. E o mare pacaleala sa crezi ca lumea de azi nu e un loc potrivit in care sa aduci mai multi copii. Important e sa-ti asumi rolul de parinte si sa treci cu incredere si curaj peste orice tinde sa-ti umbreasca bucuria de a fi parinte, inclusiv peste avertizarile de genul celei facute de tine. Parerea mea…

    • Unii parinti poate… altii se bucura de fiecare copil ca de primul si ii cresc cu dragoste si dedicare pe toti, fara sa se planga, fara sa se simta frustrati.

  4. Eu consider ca un copil se poate creste simplu. Iar educatia se face cu dragoste si cu exemplu personal. Ne cramponam noi prea mult pe bani si lucruri materiale, uitam ca cel mai important este echilibrul interior.

    Daca te simti cu inima plina de dragoste si dedicare, fa si 3 -4-5 copii. E cel mai bun pt ei sa aiba frati si relatii apropiate cu cei de varsta lor – un frate/prieten adevarat il va intelege si sustine mai bine decat un parinte!!!. Copiii sunt incununarea dragostei voastre. Si lasa toate eforturile sus mentionate, pt ca un copil are nevoie in primul rand de familie de o mangaiere si o vorba calda, nu de sacrificiu.

    Si o sa iti anulez una din regulile de mai sus: daca nu mancati o masa calda si proaspat facuta, care e drama? Eu gatesc o data pt 4 zile, o reincalzesc, si apoi mai fac mancaruri rapide, ce imi implica 15-20 min in bucatarie. Suntem sanatosi, si mai avem timp in plus sa calarim niste maturi prin casa. Eu tin de programul de masa pt ca e o regula a familiei, facem impreuna, punem impreuna masa, strangem impreuna masa. Si o branza cu rosii e buna, daca e mancata cu zambetul pe buze, dupa o rugaciune spusa la masa.

    Cat despre avantajul financiar al homeschooling-ului, ai mentionat f. bine: sunt multi bani care se duc adiacent, pe uniforma, ghiozdan, pachet, carti, caiete suplimentare, fondul clasei, proiector, geamuri la scoala etc. bani care pot fi investiti in excursii ale copiilor, in tabere de cercetasi etc. Si daca te grupezi intr-un grup de parinti cu homeschooling, puteti comanda/imprumuta carti impreuna/organiza activitati impreuna astfel incat totul sa iasa si mai ieftin, ba chiar gratis !

    Ai mai spus ceva despre sanateatea morala. Aceasta este in pericol la scoala doar daca copilul are carente de acasa. Scoala il pune pe copil intr-o situatie diferita; un copil e bulled la scoala daca e bulled si acasa; un copil victima acasa va fi victima sigura si la scoala; un copil agreseaza pe altii daca e agresat acasa; pana la urma la scoala sta 20 ore pe sapt, pe cand acasa 150 ore pe sapt. Copii cu probleme de manipulare provin din familii cu probleme de manipulare, iar in homeschooling isi gasesc ‘portita sa se asunda’ parinti si familii grav disfunctionale (a fost acum ceva ani un caz de abuz sexual din america … )

    • Intr-adevar, un copil se creste muuult mai simplu decat sugereaza marketingul din zilele noastre. N-ai nevoie de 90% din ce se vinde acum viitorilor parinti, iar pe masura ce cresc copiii, e la fel.
      Nu era o regula, cea cu mancarea. Voiam doar sa subliniez ca poti scapa de sandvisuri si semipreparate. O mancare gatita in casa, chiar si reincalzita, bate orice “pachetel”. Nici eu nu fac din gatit o prioritate, dar ii acord atentie fiindca vreau ca Pavel sa porneasca cu o baza sanatoasa.
      Asa cum spuneai, sunt multe moduri de a economisi bani, fara a face compromisuri in privinta invatarii. Noroc ca in ultimul timp numarul parintilor interesati de educatia acasa creste si putem spera sa fondam grupulete ca cele descrise de tine.
      Cu ultimul punct nu sunt de acord decat partial. Poate ca in primii ani, parintii inca mai detin rolul principal in viata copilului. Insa de pe la clasa a 7-a in sus, il pierd treptat in favoarea anturajului. Sa nu uitam ca timpul petrecut la scoala creste la 5-6 ore pe zi, cu mersul la scoala inca cel putin 30 de minute. Mai punem pregatirile si ingrijoratorul fenomen “after-school”. Apoi adaugam faptul ca parintele venit dupa 8-9 ore de munca ajunge intr-o casa care trebuie curatata si ordonata, ca trebuie sa faca cumparaturi si mancare. Sigur ca se pot face diverse aranjamente ca sa stai cu copilul, dar nu ramane mult timp sau energie.
      Mie mi se pare ca toti copiii sunt vulnerabili dpdv moral, unii mai putin, e drept.
      Am auzit si eu de cazuri de abuz, dar astea sunt exceptiile rare si din punctul meu de vedere, nu au ceva util de adus in discutie. Cu educatie acasa sau nu, parintii aceia sunt tot abuzivi. Nu cred ca trebuie sa ne bazam pe scoala ca sa identifice si sa intervina in cazuri de genul asta.

  5. Inainte sa raspund la intrebarea ta vreau sa precizez ca eu nici nu mi-am imaginat ca voi ajunge sa fac scoala acasa cu fetita mea, de fapt chiar criticam pe cei care faceau. Regret sincer ignoranta mea din trecut. Ce as dori sa vad eu la parintii de pretudindeni este o minte deschisa si dorinta de a cerceta. Este una sa iti trimiti copilul la scoala pentru ca este tot ce stii tu mai bun, si alta sa alegi sa-l trimiti la scoala dupa ce ai explorat toate optiuniile.

    Ce am invatat eu de cand am inceput sa fac scoala acasa (mai bine zis de 3 ani) este in primul rand ca nu este nici pe departe ce mi-am imaginat eu. Nu trebuie sa stau cu orele sa-i predau materii iar ea sa-mi redea informatia, ci citim impreuna si discutam despre tot ce citim.

    Am aflat ca am pierdut timpul la scoala tocind la tot felul de materii neinteresante, rupte de realitate, irelevante. Ma asigur ca nu-i bag pe gat fetitei mele ceva, daca o vad plictisita si neinteresata. Am invatat sa prezint informatii cu pasiune, ca aceasta pasiune sa se transmita si la ea. Am invatat ca fetita mea are alte gusturi, pasiuni, talente si ritm de invatare decat ale mele, si i le respect si caut sa le cultiv. Am invatat ca sunt lucruri mult mai importante decat un test perfect, sau o nota mare. Am invatat ca la baza scolii acasa nu sta acumularea de informatii ci formarea caracterului.

    Mi-a fost teama la inceput ca nu voi putea sa fiu si mama si profesor in acelasi timp, si ca relatia mea cu ea va suferi, dar m-am inselat. Nu trebuie sa fiu profesor, ci mama, prieten si mentor, si ca atunci cand copilul meu se simte respectat si iubit, ma va urma cu incredere si ma va asculta.

    Am invatat ca putem invata oricand, oriunde si aproape in orice conditii. Nu e nevoie sa fi bogat ca sa faci scoala acasa, ci sa fi intelept. De curand a trebuit sa facem o calatorie lunga pentru a locui pentru o perioada de cateva saptamani in doua camarute mici cu bunica mea care a avut un accident vascular si care are nevoie de ajutor pana se reface. Scoala a venit cu noi. Nu s-a schimbat mare lucru. Traim viata si cat traim invatam. De fapt as vrea sa elimin cuvantul scoala din vocabularul meu si sa gasesc ceva mai relevant, noi nu facem scoala, noi citim, observam, descoperim lucruri noi, inventam, incercam, testam, ne bucuram…

    Am mai invatat ca nu stiu decat prea putine lucruri relevante din anii petrecuti pe bancile scolii, si mi-e necaz de timpul pierdut. Invat impreuna cu fetita mea lucruri noi in fiecare zi.

    Si ca sa mai si inchei , desi lista continua la infinit, am invatat indelunga rabdare.

    • Buna! Ce va urma peste cativa ani? Cand ar trebui sa mearga la liceu sau facultate? Sau sa se angajeze si i se vor cere diplome?
      Cum functioneaza aceasta idee? Copiii invata acasa si isi dau tezele si examenele la scoala?
      Cum aflu mai multe?
      Multumesc!

  6. Recitind, mi-am dat seama ca nu prea am raspund la subiect :). O sa revin cu o postare mai scurta cu avantajele.

Leave a Reply

Required fields are marked *.