Homeschooling

Un alt fel de educație

Cinci motive să NU mai spunem ”Bravo!” (II)

| 19 Comments

de Alfie Kohn

Odată ce începi să vezi lauda drept ceea ce este – și ce face – aceste mici erupții evaluative constante ale adulților încep să producă același efect precum unghiile care zgârie o tablă. Îți vine să încurajezi copilul să le dea profesorilor sau părinților să guste din propriul lor medicament întorcându-se la ei și spunând (cu același ton zaharisit) ”Ce laudă frumoasă!”.

Totuși, acesta nu e un obicei de care scapi ușor. Poate părea ciudat, cel puțin la început, să nu mai lauzi; te poți simți de parcă ai fi rece sau i-ai refuza ceva. Dar aceasta, ne dăm seama repede, sugerează că lăudăm mai mult pentru că simțim nevoia să o facem decât pentru că ar avea copiii nevoie să audă laudele noastre. Ori de câte ori este așa, e timpul să regândim ce facem.

Copiii au nevoie de sprijin necondiționat și de iubire fără obligații. Acestea nu sunt doar diferite de laudă – îi sunt opuse. ”Bravo!” este condiționat. Înseamnă că oferim atenție, recunoaștere și aprobare pentru că au făcut lucruri care ne mulțumesc.

Această idee, vei observa, este foarte diferită de critica pe care o fac unii oameni spunând că le dăm copiilor prea multă aprobare sau că le-o dăm prea ușor. Ei ne recomandă să devenim mai zgârciți cu laudele și să pretindem ca cei mici să le ”merite”. Dar adevărata problemă nu este că cei mici se așteaptă să fie lăudați pentru orice în zilele noastre, ci că suntem tentați să o luăm pe scurtătură, să-i manipulăm cu recompense în loc să le explicăm și să-i ajutăm să-și dezvolte abilitățile necesare și valorile.

Dar care este alternativa? Asta depinde de situație, dar orice am decide să spunem în loc trebuie să fie oferit în contextul unei afecțiuni și a unei iubiri autentice pentru cine sunt copiii, nu pentru ceea ce au făcut. Când există sprijin necondiționat, ”Bravo!” nu este necesar; când nu există, ”Bravo!” nu va ajuta.

Dacă lăudăm acțiunile pozitive ca mod de a descuraja comportamentul deranjant, aceasta nu poate fi eficient pe termen lung. Chiar dacă funcționează, nu putem spune că cel mic se comportă bine; ar fi mai adecvat să spunem că laudele îl fac să se poarte frumos. Alternativa este să colaborăm cu copilul, să descoperim motivele pentru care el se poartă într-un fel. S-ar putea să fim nevoiți să ne reconsiderăm cerințele în loc să ne rezumăm la a căuta un mod de a-i face să se supună. (În loc să folosim un ”Bravo!” pentru a face un copil de patru ani să stea liniștit la o ședință cu părinții sau la o reuniune de familie, poate ar trebui să ne întrebăm dacă e rezonabil să ne așteptăm de la el să facă asta.)

E nevoie, de asemenea, să-i implicăm pe copii în procesul de luare a deciziilor. Dacă un copil îi deranjează pe ceilalți, atunci a lua loc alături de el și a-l întreba ”Ce crezi că putem să facem ca să rezolvăm această problemă?” va fi mai eficient decât mita sau amenințarea. Îl ajută pe copil să învețe cum se rezolvă problemele și îi arată că ideile și sentimentele lui sunt importante. Desigur, acest proces necesită timp și talent, grijă și curaj. Să-i aruncăm copilului un ”Bravo!” când se poartă într-un fel pe care îl considerăm adecvat nu necesită niciunul dintre aceste lucruri, ceea ce explică de ce strategiile de acțiune asupra copiilor sunt mult mai populare decât cele de colaborare.

Și ce poți spune când copiii fac ceva impresionant? Ia în considerare trei posibile răspunsuri:

*Nu spune nimic. Unii oameni insistă că o acțiune utilă trebuie ”întărită” pentru că, în secret sau inconștient, cred că a fost o întâmplare. Dacă copiii sunt la bază răi, atunci trebuie să li se dea un motiv artificial de a fi buni (adică o recompensă verbală). Dar dacă această idee cinică este nefondată – și o mulțime de cercetări sugerează că așa este – atunci lauda nu este necesară.

*Spune ce ai văzut. O afirmație simplă, lipsită de evaluare (”Te-ai încălțat singur” sau doar ”Ai reușit”) îi spune copilului că ai observat. Și îi permite să fie mândru de ce a făcut. În alte cazuri, o descriere mai detaliată poate avea sens. Dacă a desenat ceva, îi poți oferi feedback – nu judecăți – despre ceea ce ai observat: ”Muntele ăsta e imens!” ”Uau, ai folosit mult mov astăzi!”.

Dacă a arătat grijă sau generozitate, îi poți atrage atenția cu delicatețe către efectul acțiunii asupra celeilalte persoane: ”Uită-te la fața Mariei! Pare fericită acum că i-ai dat o bucată din gustarea ta.” E total diferit de laudă, în care accentul cade pe cum te simți tu în legătură cu faptul că a împărțit.

*Vorbește mai puțin, ascultă mai mult. Chiar mai bune decât descrierile sunt întrebările. De ce să-i spui ce parte a desnului te impresionează pe tine când îl poți întreba ce îi place lui cel mai mult? Întrebările, ”Ce a fost cel mai greu de desenat?” sau ”Cum ai făcut să iasă picioarele potrivit de mari?”, au mari șanse să-i hrănească interesul pentru desen. Un ”Bravo!”, așa cum am văzut, ar putea avea exact un efect contrar.

Aceasta nu înseamnă că toate complimentele noastre, toate mulțumirile, toate expresiile de încântare sunt dăunătoare. E nevoie să analizăm motivele din spatele vorbelor (exprimarea autentică a entuziasmului este mai bună decât dorința de a manipula comportamentul viitor al copilului), precum și efectele lor adevărate. Îl ajută acțiunile noastre să aibă un simț al controlului asupra propriei vieți – sau să aștepte mereu aprobarea noastră? Îl ajută să devină mai entuziasmat de ceea ce face – sau transformă acțiunea în ceva ce vrea să facă cât mai repede pentru a primi bătaia pe umăr?

Nu e vorba de a memora un nou scenariu, ci de a avea în minte scopurile pe termen lung pentru copiii noștri și de a fi atenți la efectele vorbelor noastre. Vestea proastă este că folosirea întăririi pozitive nu este chiar atât de pozitivă. Vestea bună este că nu avem nevoie să evaluăm pentru a încuraja.

Copyright 2001 by Alfie Kohn.  Reprinted from Young Children and translated by Andreea, with the author’s permission.  For more information, please see www.alfiekohn.org.

19 Comments

  1. Pingback: Noutati 2014 | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman

Leave a Reply

Required fields are marked *.