Homeschooling

Un alt fel de educație

Joaca este vitală. La orice vârstă.

| 4 Comments

Am primit de la un prieten un link la prezentarea filmată de mai jos și mi-am dat seama cât de puțin luăm în seamă jocul, atât în cadrul educației celor mici, cât și în propria viață de adulți. De ce ar trebui să ne gândim (mai) serios la joc și joacă? Veți afla ascultându-l pe Stuart Brown, un pionier al cercetării științifice privitoare la joc:

Îmi aduc și acum aminte de după-amiezile calde de vară din livada bunicilor, când leagănul agățat într-un măr putea deveni într-o clipită un avion care să mă poarte printre nori, iar pentru asta nu aveam nevoie decât să-mi spun mie însămi că sunt în drum spre cer. Imaginația făcea totul posibil pe atunci și foloseam obiectele în feluri noi și inovatoare. Acum m-aș simți ciudat dacă aș încerca din nou să mă ”prefac” că păpușile beau ceai și că poți construi un telefon din două cutii și un fir de ață. Am impresia că, asumându-mi din ce în ce mai mult rolul unui ”adult”, pierd legătura cu o parte importantă din mine, cu o bogăție de visuri, idei, îndrăzneli, provocări, plăceri.

Copiii trăiesc mare parte din timp în lumea jocului sau, cel puțin, ar trăi acolo, dacă ar avea destul timp și libertate. Din păcate, noi, cei mari și serioși, poate din tristețea de a fi pierdut accesul la acea lume, poate din presiunea pe care o simțim încercând să ne descurcăm în lumea adultă, îi privim uneori pe cei mici cu invidie, cu superioritate sau cu severitate. Tindem să credem că jocul e o pierdere de vreme, o simplă distracție, uneori necesară, însă numai în vederea pregătirii pentru lucrurile ”serioase”. Tragem o linie clară între joacă și învățare, între distracție și ceea ce numim muncă. De ce să fie așa? Doar pentru că noi ne-am împărțit atât de implacabil viețile în două?

Căutând mai multe informații despre rolul jocului în viața noastră și a copiilor noștri, am dat peste o adevărată comoară, articolele lui Peter Gray, pe care vi le recomand cu căldură:

Valoarea jocului I: Definiţia jocului ne oferă indicii despre scopurile sale

Valoarea jocului II: Cum  ajută jocul la dezvoltarea gândirii la copii şi adulţi

Valoarea jocului III: Copii folosesc jocul pentru a înfrunta, nu a  evita, provocările vieţii şi chiar ororile ei

Valoarea jocului IV: Jocul este felul în care natura ne învaţă noi aptitudini

Cum să distrugeţi jocul copiilor: supravegheaţi, lăudaţi, interveniţi

Joaca socială şi geneza democraţiei

Joaca ne face umani I: Schiţa unei teorii ludice a naturii umane

Joaca ne face umani II: Învingerea dominaţiei şi obţinerea egalităţii

Joaca ne face umani III: Joaca este fundamentul religiei

Joaca ne face umani IV: Când munca e o joacă

Joaca ne face umani V: De ce munca vânătorilor-culegători este o joacă

Joaca ne face umani VI: Modul jucăuş de creştere a copiilor al vânătorilor-culegători

Creşterea dramatică a anxietăţii şi a depresiei la copii şi adolescenţi: Este legată de dispariţia jocului şi creşterea ponderii şcolii?

Voi când v-ați jucat ultima oară?

4 Comments

  1. Pingback: Copiii se educă singuri I: trecere în revistă a unora dintre dovezi « Un alt fel de educație

Leave a Reply

Required fields are marked *.