Homeschooling

Un alt fel de educație

Homeschooling în gura lumii

| 13 Comments

Pe 13 septembrie a început o bătălie virtuală de proporţii considerabile între susţinătorii educaţiei acasă şi cei care se opun cu vehemenţă unei astfel de posibilităţi. După 84 de comentarii, cei de la hotnews, responsabili pentru stârnirea “focului”, au conchis (din păcate nefondat, după numărul de comentarii contra) că Şcoala de acasă le surâde cititorilor. Iată ce cred eu.

Departe de mine gândul de a micşora importanţa unor discuţii, fie ele on-line, asupra conceptului de homeschooling. Dimpotrivă, mă bucur la gândul că din ce în ce mai mulţi români aud de această posibilitate şi sper să le suscite într-atât interesul încât să-şi dorească să afle mai multe. Însă mărturisesc că nu am avut răbdarea şi calmul necesare pentru a citi cu atenţie fiecare intervenţie, aşa cum mi-aş fi dorit şi am încercat de mai multe ori, în zile şi la ore diferite, cu picioarele în apă rece şi ceaiul calmant prin apropiere  :). N-am reuşit şi dacă mă gândesc bine nici n-aveam şanse. Sunt un fan prea înfocat al conceptului ca să pot rămâne calmă atunci când citesc imputările aduse susţinătorilor şi obiecţiile la adresa conceptului în sine.

Vor exista mereu voci care se vor opune, unele chiar elocvente şi convingătoare pentru cei care citesc în treacăt un text la care i-a trimis un prieten sau o cunoştinţă. Însă mi se pare că sub retorica lor serioasă şi responsabilă zac prejudecăţi, idei luate de-a gata din “înţelepciunea poporului”, frustrări uitate şi agravate ale fostului elev şi copil, temeri şi griji ale părintelui de acum, neîncrederea în discernământul şi în curiozitatea naturală a copiilor. Aceştia sunt cei îngrijoraţi de pregătirea părinţilor care şi-ar educa acasă copiii, de cantitatea de informaţii transmisă, de varietatea domeniilor, de socializarea cu alţi copii, de legătura cu realitatea şi societatea, de motivaţia copiilor, de “lenea şi delăsarea” care ar putea scăpa “vigilenţei” parentale, de pregătirea pentru viaţă, de satisfacerea standardelor de admitere în învăţământul superior, de ideile şi credinţele inoculate de părinţi în minţile nevinovate ale copiilor “ţinuţi” acasă. În faţa acestei avalanşe de griji şi atenţionări venite desigur din sentimente nobile, precum iubirea pentru propriul copil şi dorinţa ca el să ducă o viaţă împlinită, ei nu pot ajunge decât la concluzia că oricine şi-ar educa singur copilul este un iresponsabil, un inconştient sau un idealist.

Alte voci, ce-i drept răzleţe, încep prin a-şi exprima acordul cu ideea de homeschooling, par impresionaţi de statisticile care îi arată pe cei şcoliţi acasă drept mai bine pregătiţi decât omologii lor din şcolile de stat sau particulare, dar conchid că o astfel de educaţie nu ar funcţiona în România, din varii motive, care merg de la situaţia economică la programa naţională (?!).

Fiind o dezbatere e firesc să se nască polemici şi să se ciocnească slovele, dar nu mă aşteptam ca majoritatea celor ce resping cu vehemenţă  ideea de educaţie acasă să nu aibă de fapt habar despre ce înseamnă şi cum se face. Se poate vedea foarte bine din obiecţiile pe care le aduc că, fie au citit câte ceva, dar au ajuns la o concluzie încă de la primele rânduri, fie au strâns din părerile celorlalţi sau din vreo introducere destul “informaţii” pentru a-şi forma o părere. Cu siguranţă, toţi am avut teme sau subiecte despre care ne-am interesat superficial şi pe care le-am catalogat drept neinteresante sau prea puţin atrăgătoare. Problema apare când ţinem cu tot diandinsul să ne exprimăm părerea şi să ne-o impunem celorlalţi, încercând în mod disperat să-i convingem cu “argumente”, poveşti din experienţa personală sau din auzite, sentinţe şi locuri comune sau prin discreditarea adversarilor.

Am citit, din păcate, destule exemple de astfel de strategii în cadrul discuţiei despre homeschooling, prea multe ca să le poţi ignora, prea ferme ca să le poţi atenua sau combate. S-au găsit desigur mulţi temerari care au încercat să atragă atenţia asupra lipsei de informaţii sau de deschidere către noi forme de educaţie şi de gândire şi nu pot decât să-i felicit pentru curajul şi devotamentul cu care apără un concept atât de nou şi de bizar pentru majoritatea românilor. Dar nu poţi discuta cu adevărat dacă vrei de fapt să convingi şi nu poţi convinge pe cineva care nu e deja pe jumătate convins.

Şi nu cred că cei care resping educaţia acasă atât de vehement (aş spune prea vehement pentru o discuţie de idei pe un site) pot sau vor să fie convinşi. Şi-au făcut o idee, şi-au formulat o concluzie, fie că au destule informaţii, fie că nu. În privinţa lor, îmi rămân trei lucruri de spus. Primele sunt întrebări care mă frământă în ultima vreme: “Ce nevoie vă împliniţi scriindu-vă sentinţele irevocabile în cadrul unei dezbateri, ai cărei participanţi se presupune că se străduiesc să se asculte reciproc şi îşi exprimă părerile cu toleranţă şi respect faţă de cele ale celorlalţi? Este nevoia de dialog sau de impunere a propriei viziuni?” Cea din urmă este o propunere, o mână întinsă: Putem măcar fi de acord că avem dreptul la păreri diferite, nu?

Sper ca apărătorii educaţiei acasă să ia părerile contra drept o invitaţie la dialog, iar sentinţele drept un refuz al acestuia, dar să nu se lase descurajaţi de reacţiile intens negative. Este perfect normal ca o noutate să şocheze şi să fie respinsă cu promptitudine şi tărie de majoritate. Un astfel de răspuns ne frustrează nevoia de a împărtaşi ceva ce nouă ni se pare atât de benefic şi de minunat pentru noi şi copii, însă vom vedea că pe măsură ce  informaţia va ajunge la mai mulţi oameni, educaţia acasă nu va mai părea atât de ciudată.

Până atunci ne rămâne, din câte văd eu, două lucruri de făcut: să răspundem la întrebările celor curioşi şi deja deschişi la idee furnizându-le date şi surse multiple de informare (check! 🙂 ) şi să ne educăm copiii acasă, trecând peste obstacole cu încredere şi optimism. Aş vom putea le vom putea arăta pe viu ce înseamnă educaţia acasă şi ce beneficii aduce tuturor celor care refuză să creadă.

13 Comments

  1. Pingback: Educatie in sistem “homeschool” | Slujire - un blog despre si pentru slujire!

Leave a Reply

Required fields are marked *.