Homeschooling

Un alt fel de educație

Drepturile civile ale copiilor

| 5 Comments

de John Holt

Nu vreau și nu voi face doar o colecție de povești urâte despre școli. Argumentele împotriva școlarizării obligatorii merg mult mai adânc. Pe unele le-am exprimat într-o scrisoare adresată Uniunii Americane a Libertăților Civile:

Deși tribunalele nu sunt încă de acord, legile care fac obligatorie  frecventarea școlilor  mi se par a fi,  în sine și de la sine, o încălcare foarte serioasă a libertăților civile ale copiilor și ale părinților și ar rămâne așa indiferent cum ar fi școlile, cum ar fi organizate sau cum i-ar trata pe copii, cu alte cuvinte, chiar dacă ar fi mult mai umane și mai eficiente decât sunt de fapt.

Dincolo de aceasta, există un număr de practici, comune în prezent școlilor din toată țara, care violează, în sine și de la sine, libertățile civile ale copiilor, incluzând:

  1. Păstrarea unor arhive permanente ale performanței școlare a copiilor. Aceasta n-ar avea nicio scuză chiar dacă ele n-ar conține nimic altceva decât note. Nu este treaba nimănui dacă un copil a luat o anumită notă la o anumită materie când avea opt ani.
  2. Ținerea arhivelor secrete față de copii și de părinți, practică ce continuă chiar și acolo unde legea o interzice în mod direct.
  3. A pune aceste arhive, fără permisiunea copiilor sau a părinților, la dispoziția oricui le cere – angajatori, poliție, armată sau altă ramură a guvernării.
  4. Umplerea acestor arhive, așa cum experiența ne arată, cu o mulțime de informații răuvoitoare, peiorative sau greșite. Acestea pot include nu numai declarații neconfirmate ale profesorilor legate de comportamentul inadecvat al copiilor, ci și tot felul de opinii, judecăți sau diagnostice  pseudopsihologice cu privire la copii sau chiar la familiile acestora. Pentru exemple, vedeți  The Myth Of The Hyperactive Child de Peter Schrag și Diane Divoky (New York: Pantheon, 1975).
  5. Testarea psihologică obligatorie a copiilor și includerea rezultatelor în arhivele acestora.
  6. Etichetarea copiilor ca având asemenea boli imaginare și presupuse incurabile cum ar fi ”disfuncții cerebrale minime”, ”hiperactivitate”, ”dizabilități specifice de învățare” etc.
  7. Administrarea obligatorie a unor medicamente psihoactive foarte puternice și periculoase, cum ar fi Ritalin.
  8. Utilizarea pedepselor corporale în școli, ceea ce în practică înseamnă lovirea brutală a unor copii mici pentru ofense minore sau imaginare.
  9. Scăderea notelor sau chiar provocarea unor corijențe, numai din motive disciplinare sau legate de frecventarea cursurilor. Nu numai că este răspândită, dar administratorii școlilor se laudă cu această practică, deși ea înseamnă de fapt falsificarea intenționată a unei arhive oficiale, un fel de sperjur tipărit.
  10. În toate aceste cazuri şi, cu adevărat, în aproape orice conflict dintre copil şi şcoală, refuzul de a se conforma unui proces pe care să-l putem numi „judecată dreaptă”.

Întorcându-ne la obligativitatea școlarizării în forma ei cea mai simplă, vei fi cu siguranță de acord că dacă guvernul ți-ar spune că pentru o sută optzeci de zile din an ar trebui să te afli  într-un anumit loc și acolo să faci orice ți s-ar cere, ai considera că aceasta ar fi o violare grosolană a drepturilor tale. Statul justifică, desigur, supunerea copiilor la acest tratament ca fiind o chestiune de politică publică, spunând că numai așa poate evita ca ei să fie ignoranți și o povară pentru stat. Dar, chiar dacă ar fi adevărat că aceștia învață în școală lucruri importante pe care nu le-ar putea afla de altundeva, deși nu admit niciuna dintre aceste afirmații, totuși le-aș aduce aminte celor de la UALC că, din moment ce în alte cazuri deseori mai dificile, cum ar fi demonstrația nazistă din Skokie, nu permit ca nevoile unei politici publice să devină o scuză pentru violarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, nu ar trebui să o facă nici în acest caz.

John Holt – Teach Your Own

5 Comments

Leave a Reply

Required fields are marked *.