Homeschooling

Un alt fel de educație

Cine este Moș Crăciun?

| 8 Comments

Nu-mi aduc aminte cum e să crezi în Moș Crăciun. Sunt cea mai mare dintre copiii familiei și mi-am asumat devreme rolul de a-i ajuta pe părinți să ducă la bun sfârșit complicata misiune a Crăciunului. Mă străduiam să-i ”păcălesc” pe cei mici și să-i conving de existența Moșului. De la locuința din Laponia, fabrica de jucării în care lucrează spiridușii, sania magică și renii minunați, până la barba albă și ochii săi blânzi, toate prindeau viață în ochii mirați ai fratelui meu și ai verișoarelor. Îmi amintesc și acum chicotele de bucurie pură din dimineața de Crăciun, când bradul era asaltat de mânuțe plinuțe și ochișori nerăbdători. Nu pot uita nici privirile înduioșate ale părinților și ale bunicilor, care se emoționau până la lacrimi privindu-ne. Erau vremuri destul de grele (pe la începutul anilor 90), dar sărbătorile de iarnă rămâneau o sursă inepuizabilă de bucurie și adulții din familie făceau eforturi serioase pentru ca totul să meargă bine.

Deși am crescut și nu mai avem copii de-o șchioapă în familie, Crăciunul a rămas o sărbătoare magică, ocazie de petrecere împreună a timpului și de schimb de daruri alese cu grijă. Moșul a rămas pe buzele tuturor (”M-am întâlnit cu Moșul și mi-a dat cadoul ăsta pentru tine!” sau ”Moșul are buget de criză anul ăsta…”). Poate e o reminescență a copilăriei, poate e marketingul agresiv care ne asaltează încă din noiembrie, dar e clar că figura aceasta a Moșului trezește sentimente de bucurie și de entuziasm.

În fiecare an mă uimește efortul pe care îl depun adulții pentru a-i da viață lui Moș Crăciun (de la părinții care conspiră pentru a împodobi pe ascuns bradul până la crainicii de știri care ”urmăresc” sania în traseul ei magic prin lume). Și nu pot să înțeleg  de ce-și subminează propria strădanie și le strică celor mici bucuria aducând în discuție condiționarea.

”Moșul vine doar la copiii cuminți! Dacă vrei să vină la tine, fii cuminte” sau ”Dacă nu ești cuminte, Moșul o să te vadă și o să-ți aducă un băț” sunt cuvintele obișnuite pe care le aud copiii, cel puțin în luna decembrie. Vechiului mecanism de controlare a comportamentului prin perechea recompensă-pedeapsă i-a căzut victimă și Moș Crăciun. Din câte știu, legenda  spune că Moșul era un om blând și bun care le făcea daruri copiilor. Fără vreo condiție, fără vreo interogare a părinților cu privire la comportamentului copiilor, ci din bunătate și din plăcerea de a dărui. Pentru mine, aceasta este esența lui Moș Crăciun: a dărui din plăcerea de a dărui, primind bucuria celorlalți ca răsplată.

De ce să stricăm totul punând niște condiții, de care, culmea, nu  ținem cont până la urmă? Să nu ne mirăm că cei mici nu se lasă păcăliți mai mult de un an-doi. E ușor să vezi unde povestea e cusută cu ață albă: Cum poate Moșul să fie un om bun dacă le aduce celor ”cuminți” cadouri și celor ”răi” bețe sau bucăți de cărbune? Cum poate Moșul ști cine e ”cuminte” și cine nu? De ce Moșul sau ajutoarele lui ne pot vedea numai în luna decembrie? Ce se întâmplă dacă nu ești cuminte, dar apoi îți pare foarte rău pentru asta? De ce mai vine Moșul dacă este imposibil ca un copil să fie ”cuminte” tot anul? De ce a venit Moșul anul trecut deși n-am fost ”cuminte” deloc?

Din punctul meu de vedere, pe care l-am detaliat în alte articole, dubletul recompensă-pedeapsă reprezintă un mod foarte nociv de a educa. Prin urmare, nu văd care este rostul utilizării lui de Crăciun, în afară de a-i ”cuminți” rapid (însă pe termen scurt) pe copii pentru a-ți continua treburile.

Cred că ne-ar putea ajuta răspunsul la întrebările următoare, pentru care îi mulțumesc Monei :):

De ce depun atâta efort pentru a face Crăciunul plăcut pentru familia mea?

Care aș vrea să fie motivația pentru care copilul meu se poartă frumos?

Cred că răspunsul la prima întrebare este simplu: pentru a-ți arăta iubirea, pentru a-i face fericiți pe cei dragi, pentru a petrece împreună un timp de calitate, pentru a dărui și a primi cadouri și afecțiune. L-ați ghicit pe Moș Crăciun în toate acestea :)? La doua întrebare răspunsul e ceva mai dificil, dar nu cred că este ”pentru a primi o jucărie sau pentru a evita un băț”.

Dorința mea de Crăciun este să-i redăm Moșului bunătatea, puritatea și blândețea pe care le pierde când îi atașăm o listă cu copii ”cuminți” și copii ”obraznici”.

Și, dacă mai aveți timp și pentru un scurt comentariu: Cine este Moș Crăciun pentru voi?

8 Comments

Leave a Reply

Required fields are marked *.