Homeschooling

Un alt fel de educație

Cărțile mele preferate de citit în timpul sarcinii

01/04/2013 by Andreea Constantin | 12 Comments

În timp ce-l așteptam pe băiețelul meu să crească în culcușul lui călduț citeam pe nerăsuflate tot ce prindeam despre dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală. Încercam astfel să mă pregătesc. Acum știu că eram un pic naivă crezând c-o să aflu din cărți măcar un pic despre cum e să fii mamă. Acum știu că nimic nu suplinește experiența directă, însă unele lucruri ajută mult. Printre ele se află ideile de bază despre viața bebelușului și despre îngrijirea lui cu respect și empatie pe care am avut norocul să le aflu din conversații cu alte mămici și din cărțile ce mi-au trecut prin mână. Cărți pe care mi-e drag să vi le arăt și vouă, sperând că vă vor ajuta.

Basic CMYKConceptul Continuum de Jean Liedloff – e cartea care m-a marcat cel mai profund din tot ce-am citit până acum despre creșterea copiilor. Ea mi-a confirmat ceea ce simțeam deja: că prima nevoie a bebelușului este contactul neîntrerupt cu mama lui, încă din prima clipă și că nevoile lui de bază trebuie satisfăcute prompt și blând. John Holt spunea că dacă o carte ar putea schimba lumea, aceea ar fi Conceptul Continuum.

“Dacă ar trebui să aleg o singură carte pentru părinții în devenire, aceasta ar fi”, spunea educatorul și scriitorul american George Leonard despre Conceptul Continuum. The New York Times Book Review scria: “Acest volum ar trebui să fie citit de părinții occidentali, de psihologii de copii și de toți cei care sunt implicați în reconstrucția încrederii de sine și a stării noastre de bine. Există câteva perspective remarcabile în această carte”.

Mai multe detalii găsiți aici. Iar cartea o puteți cumpăra online de aici.

 

 

Cezariana

Cezariana de Michel Odent m-a ajutat să înțeleg de ce contează atât de mult cum (ne) naștem, cum se face că nașterea naturală e înscrisă în corpul feminin și că deținem tot ce avem nevoie pentru ca aceasta să fie o experiență frumoasă și transformatoare, atât pentur noi, cât și pentru bebeluș. Deși Pavel a venit pe lume printr-o intervenție chirurgicală, cartea lui Odent mă face să-mi doresc o nouă șansă ca travaliul natural pe care am avut norocul să-l trăiesc să se finalizeze tot firesc și natural.
”Este o carte care ne redă nouă, femeilor, puterea şi demnitatea pierdute prea uşor în saloanele maternităţilor. Este o carte care ne reînvie siguranţa şi încrederea în corpurile noastre, în emoţiile noastre, în natura noastră sensibilă dar puternică, care ne redă bucuria de a fi femei şi mame.” Mai multe detalii găsiți aici.

 

 

nastere fara violenta

Naștere fără violență de Frederick Leboyer – nu am citit până la cartea lui Leboyer ceva atât de emoționant despre naștere și, în același timp, atât de elocvent. Reușește să transmită atât de mult în cuvinte atât de frumoase!

Naștere fără violență este prima carte care exprimă ceea ce mamele au știut dintotdeauna: nou-născuții sunt ființe umane complete, cu capacitatea de a experimenta o întreagă gamă de emoții. Ea revoluționează modul în care percepem procesul nașterii, îndemnându-ne să considerăm acest act din punctul de vedere al copilului. Naștere fără violență este o operă de arta și Frederick Leboyer este artistul din acest secol care va avea cea mai mare influență asupra sănătății și modului de viață ale generațiilor viitoare.” Michael Odent, M.D., autorul cărții Birth Reborn    Mai multe detalii aici.

Mintea noului născutMintea noului născut de David Chamberlain – recunosc că n-aveam nevoie s-o citesc ca să cred în teza autorului – nou-născuții sunt ființe întregi, conștiente și simțitoare încă din uter. Dar o recomand oricărui părinte în devenire pentru că e o lectură fascinantă, plină de informații despre lumea cognitivă și afectivă a copilașului pe care îl așteaptă.

”În această carte plină de paradigme zguduitoare, Dr. David Chamberlain, Vicepreședinte al Asociației Prenatale și Perinatale de Psihologie din America de Nord, demonstrează ca nou-născuții sunt ființe umane cognitive care dețin abilități de a discrimina și a experimenta lumea în moduri sofisticate. Nu numai că ei percep și ințeleg nașterea, ei pot auzi, simți și răspunde încă de când se afla în uter.” Mai multe detalii găsiți aici.

bebelusul-meu-intelege1-109x150

Bebelușul meu înțelege tot de Aletha Solter (din păcate, greu de găsit) – cartea pe care sper s-o recitesc în curând și care m-a ajutat să mă lămuresc în privința plânsului. De aici am aflat de ce este plânsul o nevoie firească a copilului și cum îl pot ajuta pe băiatul meu să se descarce de frustrări și temeri în mod sănătos. Ideile Alethei se opun metodei Cry-it-out (lăsarea copilului să plângă singur până la epuizare și resemnare) și reprezintă o abordare plină de înțelegere și acceptare a plânsului.

Alte aspecte importante abordate sunt: somnul, atașamentul, conflictele, joaca. În capitolul despre conflicte aflăm cum putem evita pedepsele și recompensele și cum să aplicăm “disciplinarea democratică”. Mai  multe detalii aici.

 

natural_child_largeThe Natural Child de Jan Hunt ar fi cea mai cuprinzătoare carte de parenting pe care am citit-o până acum. Ea rezumă excelent toate principiile care stau la baza a ceea ce se numește ”attachment parenting”. Aceasta este paradigma de care mă simt cel mai legată când vine vorba de creșterea copiilor. Dintre idei/practici enumăr doar câteva: alăptatul la cerere, co-sleeping, babywearing, homeschooling (da, au un capitol special pentru asta).

“A wonderful primer for loving guidance and gentle parenting, The Natural Child will captivate parents wishing to embrace their children with compassion and respect.” – La Leche League (New Beginnings) 

I had grown jaded with the flood of parenting books, but The Natural Child is a rare and splendid exception.” – Joseph Chilton Pearce, author of The Magical Child 

Mai multe detalii găsiți aici.

 

Voi ce cărți le recomandați celor ce așteaptă primul copil?

 

De ce îmi place să fiu mamă

29/08/2012 by Andreea Constantin | 57 Comments

Am citit deunăzi un articol foarte răutăcios despre cât de ”uncool” e viața unei mame, condamnată de instinctul de perpetuare a speciei la o izolare tristă, punctată doar de secreții nazale verzui și scaune moi. Cam la asta se reduce îngrijirea unui copil în viziunea autoarei, care declară cu emfază că nu-și dorește copii și nici n-o să facă vreodată. După ce i-am citit articolul, nu pot decât să-i doresc să-și vadă visul împlinit .  Nu cred că v-ar interesa să-l citiți, așa că mă abțin de la a pune link. Însă cred că trebuie să îndrept balanța cu câteva rânduri despre cum e de fapt să fii mamă (cel puțin pentru mine).

Chiar dacă am doar 4 luni și jumătate de când îmi împart zilele cu băiețelul meu, îmi place să fiu mamă! Încerc din răsputeri să nu vă plictisesc cu bine-cunoscutele ”viața mea s-a schimbat în bine”, ”mă simt împlinită” și altele asemenea, deși jur că, pe cât de răsuflate mi se păreau înainte, pe atât de adevărate le-am simțit la rândul meu. Și, deși alăptez, nu cred că mai am atât de mulți hormoni în sânge încât să fiu ușor dată la o parte de cei ”lucizi” drept subiectivă.

Sarcina a fost perioada în care m-am simțit cu adevărat specială, de parcă sufletul și corpul meu așteptau bobul acela de viață ca să-și împlinească menirea. Îmi e dor și-acum de senzațiile de atunci, de privirile admiratoare și de zâmbetele sincere pe care le stârneam pe stradă, de sentimentul că sunt un fel de semi-zeiță pentru o vreme. Și oricât de trivializată sau idealizată ar fi sarcina în general, sunt sigură că pentru majoritatea femeilor a fost o experiență transformatoare, mai frumoasă decât orice călătorie în țări exotice (că tot cred greșit oamenii că nu mai poți să pleci nicăieri după ce faci copii…). Continue Reading →