Homeschooling

Un alt fel de educație

Cărțile mele preferate de citit în timpul sarcinii

01/04/2013 by Andreea Constantin | 12 Comments

În timp ce-l așteptam pe băiețelul meu să crească în culcușul lui călduț citeam pe nerăsuflate tot ce prindeam despre dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală. Încercam astfel să mă pregătesc. Acum știu că eram un pic naivă crezând c-o să aflu din cărți măcar un pic despre cum e să fii mamă. Acum știu că nimic nu suplinește experiența directă, însă unele lucruri ajută mult. Printre ele se află ideile de bază despre viața bebelușului și despre îngrijirea lui cu respect și empatie pe care am avut norocul să le aflu din conversații cu alte mămici și din cărțile ce mi-au trecut prin mână. Cărți pe care mi-e drag să vi le arăt și vouă, sperând că vă vor ajuta.

Basic CMYKConceptul Continuum de Jean Liedloff – e cartea care m-a marcat cel mai profund din tot ce-am citit până acum despre creșterea copiilor. Ea mi-a confirmat ceea ce simțeam deja: că prima nevoie a bebelușului este contactul neîntrerupt cu mama lui, încă din prima clipă și că nevoile lui de bază trebuie satisfăcute prompt și blând. John Holt spunea că dacă o carte ar putea schimba lumea, aceea ar fi Conceptul Continuum.

“Dacă ar trebui să aleg o singură carte pentru părinții în devenire, aceasta ar fi”, spunea educatorul și scriitorul american George Leonard despre Conceptul Continuum. The New York Times Book Review scria: “Acest volum ar trebui să fie citit de părinții occidentali, de psihologii de copii și de toți cei care sunt implicați în reconstrucția încrederii de sine și a stării noastre de bine. Există câteva perspective remarcabile în această carte”.

Mai multe detalii găsiți aici. Iar cartea o puteți cumpăra online de aici.

 

 

Cezariana

Cezariana de Michel Odent m-a ajutat să înțeleg de ce contează atât de mult cum (ne) naștem, cum se face că nașterea naturală e înscrisă în corpul feminin și că deținem tot ce avem nevoie pentru ca aceasta să fie o experiență frumoasă și transformatoare, atât pentur noi, cât și pentru bebeluș. Deși Pavel a venit pe lume printr-o intervenție chirurgicală, cartea lui Odent mă face să-mi doresc o nouă șansă ca travaliul natural pe care am avut norocul să-l trăiesc să se finalizeze tot firesc și natural.
”Este o carte care ne redă nouă, femeilor, puterea şi demnitatea pierdute prea uşor în saloanele maternităţilor. Este o carte care ne reînvie siguranţa şi încrederea în corpurile noastre, în emoţiile noastre, în natura noastră sensibilă dar puternică, care ne redă bucuria de a fi femei şi mame.” Mai multe detalii găsiți aici.

 

 

nastere fara violenta

Naștere fără violență de Frederick Leboyer – nu am citit până la cartea lui Leboyer ceva atât de emoționant despre naștere și, în același timp, atât de elocvent. Reușește să transmită atât de mult în cuvinte atât de frumoase!

Naștere fără violență este prima carte care exprimă ceea ce mamele au știut dintotdeauna: nou-născuții sunt ființe umane complete, cu capacitatea de a experimenta o întreagă gamă de emoții. Ea revoluționează modul în care percepem procesul nașterii, îndemnându-ne să considerăm acest act din punctul de vedere al copilului. Naștere fără violență este o operă de arta și Frederick Leboyer este artistul din acest secol care va avea cea mai mare influență asupra sănătății și modului de viață ale generațiilor viitoare.” Michael Odent, M.D., autorul cărții Birth Reborn    Mai multe detalii aici.

Mintea noului născutMintea noului născut de David Chamberlain – recunosc că n-aveam nevoie s-o citesc ca să cred în teza autorului – nou-născuții sunt ființe întregi, conștiente și simțitoare încă din uter. Dar o recomand oricărui părinte în devenire pentru că e o lectură fascinantă, plină de informații despre lumea cognitivă și afectivă a copilașului pe care îl așteaptă.

”În această carte plină de paradigme zguduitoare, Dr. David Chamberlain, Vicepreședinte al Asociației Prenatale și Perinatale de Psihologie din America de Nord, demonstrează ca nou-născuții sunt ființe umane cognitive care dețin abilități de a discrimina și a experimenta lumea în moduri sofisticate. Nu numai că ei percep și ințeleg nașterea, ei pot auzi, simți și răspunde încă de când se afla în uter.” Mai multe detalii găsiți aici.

bebelusul-meu-intelege1-109x150

Bebelușul meu înțelege tot de Aletha Solter (din păcate, greu de găsit) – cartea pe care sper s-o recitesc în curând și care m-a ajutat să mă lămuresc în privința plânsului. De aici am aflat de ce este plânsul o nevoie firească a copilului și cum îl pot ajuta pe băiatul meu să se descarce de frustrări și temeri în mod sănătos. Ideile Alethei se opun metodei Cry-it-out (lăsarea copilului să plângă singur până la epuizare și resemnare) și reprezintă o abordare plină de înțelegere și acceptare a plânsului.

Alte aspecte importante abordate sunt: somnul, atașamentul, conflictele, joaca. În capitolul despre conflicte aflăm cum putem evita pedepsele și recompensele și cum să aplicăm “disciplinarea democratică”. Mai  multe detalii aici.

 

natural_child_largeThe Natural Child de Jan Hunt ar fi cea mai cuprinzătoare carte de parenting pe care am citit-o până acum. Ea rezumă excelent toate principiile care stau la baza a ceea ce se numește ”attachment parenting”. Aceasta este paradigma de care mă simt cel mai legată când vine vorba de creșterea copiilor. Dintre idei/practici enumăr doar câteva: alăptatul la cerere, co-sleeping, babywearing, homeschooling (da, au un capitol special pentru asta).

“A wonderful primer for loving guidance and gentle parenting, The Natural Child will captivate parents wishing to embrace their children with compassion and respect.” – La Leche League (New Beginnings) 

I had grown jaded with the flood of parenting books, but The Natural Child is a rare and splendid exception.” – Joseph Chilton Pearce, author of The Magical Child 

Mai multe detalii găsiți aici.

 

Voi ce cărți le recomandați celor ce așteaptă primul copil?

 

21/09/2011
by Andreea Constantin
20 Comments

Copiii își pot purta singuri de grijă (I)

Dacă aceste mame sunt ”grijulii” în felul acesta destul timp, au foarte multe șanse să obțină tocmai comportamentul pe care nu și-l doresc. Copiii mici sunt într-adevăr foarte atenți la început – priviți-i pe o scară sau pe niște trepte, hotărând dacă să pășească mai departe sau să se târască până jos. Sunt nerăbdători să încerce lucruri noi, dar în același timp au un simț remarcabil de precis a ceea ce pot sau nu face, iar pe măsură ce cresc, judecata lor devine din ce în ce mai bună. Dar acești copii care sunt ținta îngrijorării mamelor ajung aproape sigur ori prea timizi să încerce orice, ori prea nesăbuiți și neatenți să știe ce pot încerca și ce ar trebui să evite. Continue reading

01/08/2011
by Andreea Constantin
2 Comments

Căi înspre un stil de creștere a copiilor bazat pe încredere şi înspre libertatea copiilor în vremurile noastre (II)

Școala a devenit un fel de monstru cultural care devorează libertatea copiilor și a familiilor. Ca societate, cedăm din ce în ce mai multe probleme ale copilăriei către sistemul școlar, în ciuda dovezilor evidente că nu le poate rezolva. E greu să-ți trimiți copiii la o școală convențională și să te porți în continuare ca un părinte plin de încredere, deoarece sistemul școlar este perfect proiectat pentru a cultiva neîncrederea. Continue reading

27/07/2011
by Andreea Constantin
0 comments

Căi înspre un stil de creștere a copiilor bazat pe încredere şi înspre libertatea copiilor în vremurile noastre

Să presupunem că ești un părinte care acceptă ideea că copiii au nevoie de libertate pentru a fi fericiți și a crește sănătoși. Cum poți tu, în ciuda tuturor forțelor sociale care ți se împotrivesc, să devii un părinte mai încrezător și să le oferi copiilor tăi mai multă libertate? Iată șase sugestii. Primele trei au legătură cu restructurarea propriilor gânduri și obiceiuri, iar restul se leagă de furnizarea unui mediu sănătos pentru copiii tăi. Continue reading

08/04/2011
by Andreea Constantin
3 Comments

Cum să-ți sfătuiești și să-ți ajuți copiii fără să-i (și să te) înnebunești (II)

Prima noastră răspundere față de copiii noștri nu este cea de a le spune în fiecare clipă și-n fiecare zi cum să se poarte. De fapt, responsabilitatea noastră de bază este cea de a le furniza un mediu sănătos în care să se dezvolte – un mediu care le permite instinctelor de dezvoltare să opereze așa cum ar trebui. Tu determini unde locuiți și ce opțiuni au copiii tăi în legătură cu școlarizarea și ai un rol important în starea generală a familiei. Acestea sunt sarcinile la care ar trebui să te gândești dacă vrei să-ți ajuți copiii să se dezvolte în cel mai sănătos mod cu putință.

Unul dintre cele mai bune moduri în care îți poți ajuta copiii este să lucrezi alături de comunitate pentru a crea spații exterioare destul de sigure pentru joacă în cartierul vostru, astfel încât copiii să poată scăpa de voi și să învețe să se înțeleagă cu alți copii fără instrucțiunile adulților, să se dozeze cu cantitățile optime de pericol fără ca tu să privești și să te îngrijorezi și să găsească oameni care le lărgesc orizontul dincolo de ce puteți face tu și ceilalți membri ai familiei.

Sarcina ta nu e de a-ți proteja copiii de lume. Sarcina ta este de a le furniza mijloace prin care să învețe, în propriul stil, despre lume și să se pregătească pentru ea. Și, atât cât poți, să ajuți la îmbunătățirea lumii – să fie mai bună pentru copiii tăi, pentru copiii lor, pentru copiii tuturor. Continue reading