Homeschooling

Un alt fel de educație

Întrebări frecvente

198 Flares Facebook 198 Filament.io Made with Flare More Info'> 198 Flares ×

1. Ce înseamnă educație acasă? 

“Am folosit termenul de <educație acasă> pentru a descrie procesul prin care copiii cresc și învață în lume fără a merge sau fără a merge prea mult la școală, pentru că aceste cuvinte sunt familiare și ușor de înțeles. Dar într-o privință foarte importantă ele sunt înșelătoare. Ceea ce este cel mai important și valoros la cămin ca bază pentru dezvoltarea copiilor și explorarea lumii nu este că ar fi mai bun decât școala, ci că nu este deloc ca o școală”. – John Holt, Teach Your Own.

Educația acasă (traducere exactă a termenului ”homeschooling”) înseamnă a-ți educa copiii în afara unei școli publice sau private. Deși mare parte din învățare se petrece acasă, aceasta nu este nici pe departe singurul loc în care învață copiii. Educația acasă are atâtea forme câte familii o practică. Unele urmează fidel o programă și organizează o adevărată clasă într-una dintre camere, având ore de studiu și teme. Altele au doar câteva materii considerate ”de bază” cărora le dedică un anumit timp pe zi, în mod structurat sau mai liber. Unele familii practică ceea ce John Holt a numit ”unschooling”, adică nu au o programă și nici măcar materii de bază, ci le acordă copiilor libertatea de a învăța ce, cum, când și cât vor.

Pentru a înțelege mai ușor, ne putem imagina educația acasă ca fiind o linie de la ”școală acasă” până la unschooling, iar familiile care aleg educația în afara școlii se pot plasa în oricare dintre puncte. Însă adevărul este că unschooling-ul este un concept aparte, diferit de ”homeschooling”, prin aceea că pune într-adevăr deciziile importante în mâinile celui ce învață, nu ale părinților: ”Unschooling înseamnă a avea încredere în curiozitatea naturală a copilului, care îl va învăța ce are nevoie să știe. Părintele este acolo ca să răspundă la întrebări, să discute, să-i molipsească pe copii de propria curiozitate cu privire la viață! (deși mai degrabă curiozitate pentru ceea ce te interesează pe tine însuți, nu față de ce crezi că ar fi bine ca copiii tăi să se intereseze!), să aducă resurse interesante (pe care copiii să se simtă liberi să le ignore dacă nu e momentul potrivit pentru a li se stârni interesul). – Joyce Fetteroll

Educația acasă nefiind reglementată în țara noastră, nu există niciun fel de constrângere din partea statului, așa cum există în unele state din SUA, de exemplu. Dacă părinții găsesc o școală-umbrelă care este de acord să-i sprijine, nu contează dacă aleg unul dintre stilurile de educație acasă sau unschooling.

Articole utile:

http://homeschooling.urbankid.ro/2010/03/26/nu-trebuie-sa-mearga-la-scoala/

http://homeschooling.urbankid.ro/2011/03/18/o-conversatie-cu-john-holt-i/

http://homeschooling.urbankid.ro/2011/03/21/o-conversatie-cu-john-holt-ii/

http://homeschooling.urbankid.ro/2011/11/02/unschooling-un-stil-de-viata/

http://homeschooling.urbankid.ro/2011/11/16/prejudecati-despre-unschooling/

http://homeschooling.urbankid.ro/2011/10/31/unschooling-vazut-de-un-unschooler/

http://homeschooling.urbankid.ro/2011/05/11/nescolirea-nedefinita/

http://totb.ro/educatia-acasa-homeschooling-si-unschooling/

2. Ce face copilul toată ziua?

Așa cum e greu să descrii o familie tipică în care copiii sunt educați acasă, așa e și să povestești cum decurge o zi tipică din viața unui copil educat acasă. Copiii învață dintr-o sumedenie de activități. De obicei au un timp pe care-l petrec acasă individual (citind, desenând, scriind, construind, gătind, lucrând la matematică etc.), un timp petrecut alături de părinți (discutând, studiind, lucrând la diverse proiecte sau făcând treburi casnice) și un timp alături de alte persoane, în afara casei (la diverse cursuri, ateliere, grupuri de creație, evenimente culturale, întâlniri cu alți copii educați acasă, slujbe de vară sau voluntariat etc.). Poate că nu apar toate în aceeași zi, însă viața unui copil educat acasă este foarte variată.

Unele familii au timp separat pentru învățare ce poate lua forma unor adevărate ore de curs, altele nu. De multe ori, chiar și în aceeași familie acest lucru se poate aplica numai unora dintre copii, în funcție de nevoile și de vârsta lor și/sau pe măsură ce copiii își asumă din ce în ce mai mult controlul asupra propriei învățări.

Articole utile:

http://homeschooling.urbankid.ro/2013/10/22/de-vorba-cu-sorina-oprean-despre-educatia-acasa/

http://homeschooling.urbankid.ro/2014/03/06/beneficiile-educatiei-acasa-pentru-parinte/

http://totb.ro/copiii-educati-acasa-sunt-obisnuiti-de-mici-sa-ia-decizii-sa-fie-responsabili-sa-mearga-pe-drumul-ales-de-ei/

3. Cum se descurcă un copil educat acasă în societate?

Socializarea este poate cea mai citată obiecție adusă educației acasă. Cum s-ar putea descurca un copil neșcolit în lumea reală fără experiența sistemului de învățământ?

Socializarea este inevitabilă în cadrul oricărei interacțiuni umane. Ea este deosebit de importantă pentru copii, deoarece îndeplinește un rol important în învățarea cutumelor societății, a tradițiilor, a regulilor ”nescrise”.

Să începem cu socializarea din cadrul școlii, pentru a stabili exact de ce anume sunt “privați” copiii educați acasă. Clasele de 20-30 de copii de aceeași vârstă sunt o necesitate, nu un beneficiu. Pentru a gestiona cât mai eficient masa de copii școlarizați, sistemul funcționează pe baza grupării copiilor pe vârste. Dezavantajele segregării pe vârste sunt multe: exacerbarea competiției în dauna colaborării, înmulțirea conflictelor, izolarea de oamenii mai tineri sau mai bătrâni care duce la dificultăți în a socializa cu aceștia, pierderea din vedere a utilității actului de a ajuta copii mai mici decât ei înșiși și multe altele, pe care le găsiți aici.

Un alt aspect ce merită luat în seamă este timpul pe care îl au copiii pentru a socializa: cele câteva minute între sosirea la școală și debutul orelor, pauzele în care trebuie să mănânce și să bea, să folosească toaleta, să-și strângă cărțile și caietele și să le înlocuiască cu materialele pentru ora următoare, să dea fuga la bibliotecă, să se mute în altă clasă sau într-un laborator, să pregătească tabla și alte materiale etc. și alte câteva minute la finalul zilei de școală. În timpul orelor, socializarea este strict controlată de profesor (excepție fac șușotelile, bilețelele, copiatul). Până și actele de comunicare sunt formale.

Mediul competitiv și lipsa atenției individualizate scot deseori la iveală ce e mai rău în copii. Mare parte din interacțiunile dintre elevi sunt de natură negativă (conflicte, etichetări, marginalizări etc.). Violența din mediul școlar nu este doar un bun subiect de știri, este o realitate de care trebuie să fim conștienți atunci când alegem tipul de educație pe care îl vor primi copiii noștri.

Dată fiind profunda îngrijorare manifestată de mulți oameni față de homeschooling și socializare, aspectul a beneficiat de multă atenție din partea celor care studiază această mișcare. Acum avem multe studii care demonstrează avantajul pe care îl au copiii neșcoliți față de cei școliți: nu sunt limitați la interacțiunarea cu semeni de aceeași vârstă, nu sunt supuși zilnic unui mediu restrictiv care conduce la violență și înstrăinare, au timp, energie și ocazii de socializare diversă. Copiii educați acasă nu sunt izolați de societate mai mult de jumătate din zi. Ei duc o viață profund ancorată în comunitate: fac cumpărături și comisioane, merg oricând în vizite, participă la cursuri, ateliere și evenimente culturale și sportive, fac voluntariat. Mai multe detalii despre socializare în cadrul educației acasă (și multe studii) găsiți în articolul acesta, a cărui concluzie țin s-o citez: Da, atât copiii educați acasă, cât și cei instituționalizați primesc “socializare”.  Singura diferență, așa cum reiese din cercetări și experiență, constă în calitatea acestui proces.

Articole utile:

http://homeschooling.urbankid.ro/2014/04/23/eterna-chestiune-a-socializarii-ce-aduce-educatia-acasa/

http://homeschooling.urbankid.ro/2011/03/24/socializarea-in-cadrul-homeschooling-ului/

http://totb.ro/copilul-educat-acasa-nu-sta-in-casa-termenul-homeschooling-s-ar-traduce-mai-bine-prin-educatie-de-casa-traditionala-curata-cu-ingrediente-naturale/

4. De ce aleg părinții să-și educe acasă copiii?

Există părinți din orice categorie filozofică, religioasă, politică, economică și rasială care au ales educația acasă. Este imposibil să enumeri toate motivele pentru care este aleasă educația acasă, însă există câteva mari categorii:

– Valori morale/religioase: conform unor estimări, 75% dintre părinții care-și educă acasă copiii, fac acest lucru deoarece simt că școala (publică sau privată) nu cultivă acele valori la care ei țin. Unii dintre ei încearcă să evite teoriile sau domeniile din școală care sunt contrare credinței lor, cum ar fi evoluția sau educația sexuală.

 Inadecvarea sistemul școlar: din ce în ce mai mulți părinți aleg educația acasă din cauza nemulțumirii față de calitatea educației pe care o primesc în școală copiii lor. Majoritatea celor din acest grup au avut copiii înscriși la școală, dar i-au retras din cauza lipsei de atenție individualizată din partea profesorilor, metodelor ineficiente de predare etc. Un alt motive de îngrijorare care îi determină pe unii părinți să-și retragă copiii din sistem este creșterea violenței în mediul școlar.

Opinii politice: părinții din acest grup tind să fie liberali din punct de vedere politic și își educă acasă copiii în efortul de a se distanța de instituțiile de orice fel, care le încalcă libertatea. Unii dau ca motiv strictețea mediului școlar care neagă orice încercare a elevului de a-și conduce singur învățarea.

Filozofia educațională: unii părinți pur și simplu cred că învățarea este un produs al vieții obișnuite. Cu alte cuvinte, copiii nu au nevoie de o instituție, de programă, profesori, teme și note pentru a învăța, căci dorința a afla cât mai multe despre lumea în care trăiesc le este înnăscută. De obicei, astfel de părinți se remarcă prin aderarea la ceea ce se numește ”attachment parenting” sau ”natural parenting”, o sumă de practici și principii precum nașterea naturală, alăptarea la cerere, co-sleeping, purtarea bebelușilor etc.

Mulți dintre părinții care au ales educația acasă sunt de părere că mediul social din școlile de astăzi este dăunător pentru copii și nu sprijină creșterea lor intelectuală și socială. Alții își doresc să joace un rol important în educația propriilor copii și să cultive o relație apropiată cu aceștia.

Oricât de variate ar fi motivațiile, există un punct comun: dorința de a le oferi copiilor cea mai bună educație posibilă. Orice profesor vă va spune că cei mai de succes copii sunt cei ai căror părinți sunt implicați în educația lor. Educația acasă este pur și simplu implicarea părinților dusă cu un pas mai departe, iar procesul de învățare început la naștere continuă firesc pe măsură ce copiii cresc, părinții asumându-și, măcar uneori, rolul de profesor.

Articole utile:

http://homeschooling.urbankid.ro/2010/03/15/de-ce-mi-as-educa-acasa-copilul-i/

http://homeschooling.urbankid.ro/2010/03/15/de-ce-mi-as-educa-acasa-copilul-ii/

http://totb.ro/educatia-obligatorie-nu-inseamna-scolarizare-obligatorie/

5. Câți copii sunt educați acasă în lume?

Educația acasă este legală în multe state. Țările cu cei mai mulți copii educați acasă sunt: Statele Unite (considerate punctul de pornire pentru mișcarea homeschooling), Anglia, Australia, Canada, Noua Zeelandă. Unele state au cerințe foarte stricte pentru educația acasă, având un adevărat sistem educațional paralel cu cel de stat. Altele lasă părinților libertatea de a conduce educația copiilor, cerând evaluări periodice sau deloc. În unele țări, educația acasă este cu totul interzisă (Germania fiind cea mai cunoscută pentru acest fapt). În altele, statutul educației acasă este încă în dezbatere (aici aș încadra România).

Pentru că multe state nu țin o evidență a copiilor din afara sistemului de școlarizare, este greu să spunem exact câți copii sunt educați în familie. Se vehiculează însă niște estimări: în jur de 2 milioane în SUA în 2010, 60.000 în Canada,  15.000 în Australia,  în jur de 50.000 în Anglia, cca 5000 în Franța, cca 7000 în Ungaria. Pentru o viziune de ansamblu, consultați pagina dedicată pe wikipedia.

La noi, Asociația pentru Home Schooling România (AHSR), înființată în 2002, militează pentru legalizarea educației acasă și face eforturi serioase de promovare a acestei alternative în rândul părinților români, organizând o conferință anuală dedicată educației acasă. Mai multe informații puteți găsi pe pagina Asociației. Tot de la această organizație puteți primi ajutor dacă aveți probleme cu legalitatea.

În România cifrele sunt încă destul de modeste. Mișcarea homeschooling este încă la început, așa că numărul familiilor care au ales să se ocupe de educația copiilor se ridică, conform celor de la AHSR, la câteva sute. Însă sunt mult mai mulți părinți cu copii preșcolari care sunt interesați de acest concept și dornici să-l aplice.

6. Care sunt principalele beneficii ale educației acasă?

Așa cum descoperă orice familie, beneficiile educării copiilor acasă sunt multiple și, deseori, neașteptate. De multe ori, ele țin de fiecare familie în parte. Există însă avantaje certe de care se bucură toate:

atenție individualizată și educație personalizată: fie că aleg sau nu o programă, părinții îi oferă copilului atenție, timp și resurse variate pentru a-și urma pasiunile în propriul ritm;

educație integrată și consecventă: pentru că învață în cadrul vieții de zi cu zi, materiile nu sunt niște abstracțiuni care se memorează, ci capătă substanță și sens pentru copil; traseul său educațional nu este afectat de schimbări de programă sau de mediu (trecerea de la școala primară la cea generală de ex.) sau, cel mai important, de schimbarea educatorilor. Părinții își cunosc copilul, îi știu punctele forte și pe cele mai slabe și îi știu tot trecutul educațional, deci pot oferi constanță și siguranță pe tot parcursul anilor formatori;

flexibilitate: învățarea se petrece în ritmul propriu, nu există un program dinainte stabilit care să țină copilul pe loc sau să-l împingă înainte fără a fi pregătit; excursiile, vacanțele, vizitele pot fi programate oricând; programul zilnic se pliază pe ritmul firesc de viață al familiei; nu există timp pierdut pe drumul spre și de la școală.

– ancorare în viața reală: învățarea are loc firesc, ca o consecință a traiului de zi cu zi. Nu este nevoie de cadre artificiale sau simulări care să-i expună pe copiii la experiențele concrete. Având timp și atenție, copiii educați acasă ajung să interiorizeze ceea ce învață și să poată aplica imediat și cu ușurință cunoștințele și deprinderile în viața lor.

relația apropiată părinte-copil: de-a lungul anilor, între părinți și copil se creează o legătură profundă și extrem de satisfăcătoare, datorită timpului mult mai lung și mai semnificativ pe care îl petrec împreună. Nu există presiuni legate de teme, note, examene, certuri cu colegii sau profesorii. Dar e mereu timp pentru o discuție profundă, pentru descoperiri și proiecte, pentru excursii și vizite.

costuri mai mici per copil: școlarizarea, fie ea și ”gratuită”, implică costuri imense pentru fiecare elev, suportate de stat și, într-o măsură semnificativă, de părinți. Educația acasă poate fi cât de ieftină vrea părintele. Înscrierea anuală la o școală-umbrelă pornește de la aprox. 75 de dolari și poate urca, în funcție de prestigiul școlii și de pachetul educațional ales, până la câteva mii.

control asupra influențelor dinafară: părintele și copilul pot decide cu cine își petrec timpul și nu există colegi antipatici sau violenți cu care copilul e forțat să intre în contact zilnic. Părintele poate supraveghea modul în care își petrece copilul timpul și poate depista mai ușor eventualele influențe negative sau presiuni nesănătoase din partea semenilor. Influența părintelui este neîndoielnic mai mare, deoarece are timp și disponibilitate să-i fie copilului alături la nevoie și să-i insufle valorile la care aderă.

coerență și claritate: nu există diferențe între ceea ce se învață și ceea ce se pune în practică. Cunoștințele, abilitățile, valorile însușite de copil sunt trăite în viața de zi cu zi.

excelent program de dezvoltare personală pentru părinte: o amică mi-a zis cândva un lucru frumos și adevărat: cel mai bun trainer de dezvoltare personală este propriul copil. Într-adevăr, ce motivație poate fi mai importantă? Părinții care aleg educația acasă spun că asta le-a îmbogățit mult propria viață, mai ales pe plan intelectual, dar și afectiv. Învățând cot la cot cu copilul, nu ai cum să-ți pierzi curiozitatea și creativitatea.

Sunt, desigur, multe alte avantaje pe care familiile le descoperă pe măsură ce trăiesc și învață împreună.

 7. Care sunt dezavantajele educației acasă?

Conform părinților care au dat feedback pentru Homeschool.com, cel mai mare dezavantaj ar fi pierderea unuia dintre salarii, cel puțin în primii ani. Cineva trebuie să fie mereu împreună cu copiii. Soluțiile pot fi, însă, variate: unul dintre părinți rămâne cu copiii (probabil cel mai des întâlnit aranjament), ambii părinți lucrează part-time și împart timpul petrecut cu copiii, unul sau ambii părinți lucrează de acasă sau la propria afacere, rudele apropiate se implică în educația copiilor etc.

Alte dificultăți cu care se confruntă părinții sunt: lipsa de încredere în propriile abilități și în cele ale copiilor, critica primită din partea familiei, a prietenilor sau a societății (valabilă mai cu seamă în țările unde mișcarea este la început), compatiblitatea între carieră și nevoile familiei. Un dezavantaj mai amuzant este faptul că poate fi greu să ții casa în ordine, din moment ce copiii sunt acasă mai mult timp și se ocupă cu diverse proiecte. Dar teancurile de cărți și reviste, vulcanul de carton din bucătărie și vopselurile uitate pe masa din curte sunt semne clare că în casă se învață.

Familiile din România se confruntă și cu sentimentul de izolare, din cauza numărului mic de copii educați acasă și a prejudecăților privind educația acasă prezente în mintea majorității. Poate fi greu să găsești alte familii cu viziuni similare, dar nu e imposibil, mai ales într-un oraș mai mare. Internetul este extrem de util în acest caz, deoarece există deja mici comunități online de părinți care pratică sau se pregătesc pentru educația acasă. Pentru detalii, contactați-mă pe email.

8. Cum decid dacă educația acasă e potrivită pentru familia mea?

Educația acasă nu este potrivită pentru oricine, dar nu din motivele pe care le-am bănui. Orice părinte își poate educa singur copilul și orice copil poate învăța tot ce are nevoie în familie: http://www.sonlight.com/you-CAN-homeschool.html. Dar poate să nu fie opțiunea cea mai bună pentru o anumită familie.

Aceasta e una dintre cele mai importante decizii pe care le poți lua ca părinte, așa că e normal să vină după o reflecție serioasă și îndelungată. Răspunderea este mare și asta te poate descuraja ușor, dar ca orice lucru complex, odată ce-l împarți pe bucățele, totul devine mai ușor de gestionat. Iată un exemplu de proces de reflecție, nu-l redau fiindcă e cam lung: http://www.frugal-families.com/what-is-homeschooling-and-how-do-i-know-its-right-for-my-family.htm

Pentru un părinte român și prea puțin expus la acest tip de educație, recomand o cercetare serioasă online pentru a afla cât mai multe informații concrete și relevante, eventual pentru a scăpa de unele prejudecăți și mituri inevitabile: http://lauragraceweldon.com/2013/07/19/homeschool-worries-erased-with-research-experience/. Un bun punct de pornire sunt cărțile lui John Holt, pe care le puteți dibui pe net chiar și gratuite. Cu destul timp și o conexiune decentă la internet, puteți găsi tomuri întregi de parcurs, precum și o mulțime de video-uri, podcasturi etc. Pe amazon.com sunt aproape zilnic multe cărți gratuite în format kindle.

Nu trebuie neglijat sau minimalizat cât de dificil va fi să îți educi acasă copilul. Va fi probabil unul dintre cele mai solicitante lucruri pe care le vei face în viață, dar sigur și unul dintre cele mai satisfăcătoare. De aceea, este crucial să îți placă să petreci mult timp cu copilul tău, răspunzându-i la întrebări, organizând diverse activități și proiecte, mergând cu el la diverse evenimente. Educația acasă nu poate funcționa dacă părintele ia decizia aceasta doar de teamă sau din simțul datoriei, el trebuie să se simtă împlinit pe plan personal de rolul său în viața copilului.

Este, de asemenea, foarte important ca părinții să aibă aceeași viziune privind educația, în special privind educația acasă. De la primele întrebări până la decizia finală și organizarea în vederea educării copiilor în familie, cei doi soți ar trebui să se consulte permanent. Educația acasă dă rezultate minunate, însă doar dacă există armonie în familie și nevoile tuturor membrilor sunt împlinite prin acest stil de viață. Există familii în care numai unii dintre copii sunt educați acasă, ceilalți mergând la școală, din diverse motive. E important să fii deschis la soluții neașteptate și care se pot schimba în timp.

9. Am nevoie de pregătire pedagogică ca să-mi educ acasă copilul?

În mod paradoxal, mulți dintre părinții care au ales educația acasă sunt profesori, învățători sau educatori. Explicația stă în faptul că ei cunosc sistemul din interior și înțeleg care-i sunt limitele, iar pentru copiii lor își doresc mai mult.

Însă o diplomă în domeniul pedagogic nu numai că nu este necesară, dar  ar putea constitui chiar un dezavantaj, din cauza prejudecăților legate de învățare transmise prin cursurile urmate. Se poate ca unui părinte trecut prin toate teoriile educaționale să-i vină mai greu să recunoască învățarea liberă drept învățare. Se poate ca el să fie prea dependent de evaluare pentru a-și menține încrederea în copil sau proces. Se poate să aibă idei fixe despre ce ar trebui un copil să știe la o anumită vârstă. Procesul de ”deșcolarizare” prin care trece aproape orice părinte care alege educația acasă, pentru a scăpa de ideile fixe inculcate în școală, poate fi mai dificil pentru cei cu pregătire pedagogică.

Cu toate acestea, există și avantaje (obișnuința lucrului cu copiii, mai mult curaj în fața sarcinii copleșitoare de a educa un copil etc.). Dar studiile pedagogice nu sunt o necesitate. Necesare sunt calitățile care nu depind de formarea profesională: curiozitatea, dorința de a petrece mult timp cu copilul, răbdarea, creativitatea, discernământul, flexibilitatea.

Părintele care-și educă singur copilul învață alături de acesta. Unele domenii îi sunt cunoscute, pentru altele are nevoie de informații ajutătoare. Dacă a ales un pachet educațional, va găsi probabil în el tot ce are nevoie pentru a-și explica sieși și a-i explica copilului. Dacă nu, va fi nevoit să caute resurse online și offline (enciclopedii, biblioteci, cursuri, prieteni specialiști în diverse domenii etc.).

10. Cum știu dacă copilul învață?

Copiii învață non-stop, încă de la naștere. Asta sunt ”programați” să facă. La fel ca în primii ani, poți afla multe despre ei petrecând timp de calitate cu ei și observându-i cu atenție. Observarea este de departe cea mai elocventă formă de evaluare, fiind flexibilă și lipsită de prejudecăți privind ce ar trebui un copil să știe la o anumită vârstă. Ia în calcul întreaga persoană a copilului și se concentrează pe ce știe el, nu pe ce nu știe.

11. Ar trebui să-mi testez copilul?

În România, educația acasă este încă nereglementată, deci nu există cerințe din partea statului, doar din partea școlii-umbrelă. Unele aspecte care merită luate în considerare sunt: tipul testelor folosite, efectele testării asupra copilului, interpretarea și utilizarea rezultatelor, posibile variante mai puțin intruzive. Evaluarea este pentru familiile care-și educă acasă copiii de multe ori intruzivă și inutilă, de vreme că părinții sunt mereu conectați la copilul lor. Evaluările standardizate sunt în ultima vreme criticate chiar din interiorul sistemului școlar, pentru că au efecte negative notabile în ceea ce privește stima de sine și motivația intrinsecă a elevilor și pentru că sunt deseori irelevante.

12. Ce fac dacă copilul vrea să învețe ceva ce eu nu știu?

Aceasta e o situație care va apărea în mod sigur și nu doar o dată dacă îți educi acasă copilul, fiindcă spre deosebire de mediul școlar, întrebările și răspunsurile nu sunt pregătite dinainte de către profesor (care, apropo, nu știe totul despre propria materie). Dar, tot spre deosebire de școală, copiii educați acasă au întreaga lume la dispoziție pentru a învăța.

Există cursuri la distanță, cercuri și ateliere, lecții online, profesori meditatori și multe alte resurse disponibile. Cea mai valoroasă experiență de învățare este pentru un copil să învețe cot la cot cu părintele. Acesta  nu trebuie să fie omniscient, ci doar preocupat de cunoaștere și descurcăreț. Mediul este plin de resurse, unele la un click sau aple telefonic distanță.

13. Ce rezultate obțin copiii educați acasă la testările importante?

Cele mai multe și mai relevante date despre cum se descurcă copiii educați acasă la marile evaluări le avem din SUA, unde există preocupare pentru a demonstra eficacitatea acestui tip de educație. Până în prezent, majoritatea cercetărilor făcute fie de cei ce promovează homeschooling-ul, fie de organisme de stat, au găsit o diferență importantă între rezultate, în favoarea copiilor educați acasă:

http://homeschooling.gomilpitas.com/olderkids/CollegeTests.htm

http://learnthingsweb.hubpages.com/hub/Do-Homeschoolers-Really-Do-Better-on-Tests

 

14. Cum aleg materialele și resursele?

Aceaste este, probabil, cea mai dificilă întrebare și e posibil  ca răspunsul să se schimbe în timp sau să se dovedească a fi incompatibil cu copilul sau situația familiei. Înainte de a da un răspuns, e nevoie de un timp de reflecție serioasă la propria viziune asupra învățării. S-ar putea ca aceasta să fie profund afectată de propria experiență școlară. E nevoie să înțelegi că programa prestabilită nu este neapărat în interesul elevului, ci al profesorului și al sistemului. Curriculumul obligatoriu este cel mai eficient mod de a gestiona mase de copii organizate în clase de 20-30 de copii și de a ușura nu învățatul, ci predatul.

Înainte de a cumpăra orice material din mediul online, e bine să ceri o mostră. Ca homeschooleri, deții controlul asupra învățarii, așa că e bine să profiți de multitudinea și diversitatea resurselor.

15. Cât costă educația acasă? 

Costurile depind în mare de școala-umbrelă aleasă, dar și  de curriculumul, manualele, materialele diverse, diplomele, foile matricole și orice alte servicii incluse în oferta acesteia (consultanță, evaluări suplimentare etc.), costurile totale variind între 150$ și câteva mii pe an.

Programa națională românească poate fi modificată pentru a se plia pe interesele copilului, iar internetul abundă în materiale didactice de tot felul: http://www.homeschool.com/resources/. De fapt, lucrurile simple și ieftine pot fi deseori cele mai bune materiale didactice. Tot ieftine pot fi materialele create de părinte împreună cu copilul. Posibilitățile de economisire sunt nenumărate, totul ținînd de creativitate și timp.

În general, costurile cresc atunci când copilul ajunge la vârsta liceului, inclusiv taxele pentru școala-umbrelă. Mai trebuie luate în calcul cursurile, atelierele, vizitele la muzeu, participările la diverse evenimente culturale și sportive, însă acestea se aplică și copiilor care merg la școală.

Drept concluzie: părinții dețin controlul în privința costurilor, dar indiferent cât cheltuiesc, îi pot oferi copilului o educație excelentă, pentru că îi pot da ceea ce școala nu poate: programă personalizată, atenție, timp, învățare în ritmul și stilul propriu ș.a.m.d.

Un articol detaliat pe tema costurilor gasiti aici: http://homeschooling.urbankid.ro/2014/04/30/cat-te-costa-sa-ti-educi-acasa-copilul/

16. Cum se face transferul de la o școală privată sau publică la școala-umbrelă?

Dacă părinții au decis să retragă copilul de la școală pentru a-l educa ei înșiși, primul pas este găsirea unei școli-umbrelă. Este necesară înscrierea și dobândirea certificatului de înscriere în original. Acesta poate fi prezentat conducerii alături de cererea de transfer. Multe școli-umbrelă pot interveni, luând legătura în mod oficial cu școala și solicitând documentele elevului.

Pentru informații legate de retragerea copilului în mod legal, puteți contacta Asociația pentru Home Schooling România.

17. Cum se face reintegrarea în sistemul școlar?

Dacă părintele sau copilul decide la un moment dat să încerce sistemul școlar de stat sau privat, e nevoie de echivalare. Din punctul de vedere al autorităților, copilul educat acasă, datorită înscrierii la școala-umbrelă, este un elev educat în străinătate, deci va trece prin procedura obișnuită: “Înscrierea la școală este gratuită. Părinții trebuie să aducă o cerere prin care solicită reînmatricularea copilului într-o anumita clasă de studiu, vizată de directorul școlii la care doresc să își inscrie copilul, documentele pentru anii în care elevul a învățat în țară în original și copie, precum și cele din străinătate traduse și legalizate, două copii după certificatul de naștere și buletin, dacă este cazul, și două copii după buletinul unuia dintre părinți care să ateste domiciliul. Aprobarea poate veni de la minister într-o lună, o lună-jumătate, timp în care se fac echivalările și compatibilizările între cele două sisteme de învățământ și se stabilește clasa în care va fi înscris copilul” (sursa).

Procedura poate fi greoaie și poate implica evaluări la toate materiile pentru a se decide nivelul copilului și anul de studiu în care va fi integrat. Mai multe informații gasiti în metodologie: http://www.imst.pub.ro/Upload/Studenti/Regulamente/Metodologie_etnici_Ro_2012-2013.pdf

Deși există o metodologie, aceasta nu e foarte clară, ajungându-se de multe ori la consultarea fiecărui caz în parte și găsirea unei soluții ”personalizate”. Se pare că, de multe ori, copilul este acceptat la ore cu acordul directorului înainte de a se primi decizia oficială pentru a fi la zi cu materia. La școlile particulare reintegrarea poate fi mult mai simplă, însă implică probabil costuri mai mari.

Puteti afla mai multe citind articolele de mai jos sau contactând ASHR:

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15850200-cum-pune-ministerul-educatiei-romanii-fuga-cosmarul-echivalarii-studiilor-pentru-licean-intors-din-sua.htm

http://www.gazetaromaneasca.com/focus/diaspora/7568-copiii-romani-din-strintate-se-intorc-in-ar-dar-nu-tiu-limba-roman-se-simt-strini-in-propria-lor-ar.html

 

 ***

Sunt convinsă că nu am răspuns la toate întrebările relevante. Dacă aveți sugestii, nelămuriri sau alte întrebări, folosiți rubrica de comentarii și voi încerca să răspund în timp util. Pentru informații cuprinzătoare despre legalitate, școli-umbrelă, transferuri, echivalare etc. vă recomand să luați legătura cu cei de la Asociația pentru Home Schooling România, cei mai în măsură să vă consilieze.

 

18 Comments

  1. Pingback: Homeschooling în România | Blogareala cu Vrajeala

  2. Buna ziua. Nu am terminat scoala generala,mai precis clasa a 8-a,si a si doriti sa stiu daca in cadrul programului dumneavoastra se poate si ce cerinte trebuiesc împlinite?? Va multumesc!!!!

  3. cum inlocuiesti acasa ceea ce face un profesor intr-un laborator de chimie de ex sau stiudiul unui instrument?

    • Cred ca mai aveti de citit despre educatia acasa. Dar va pot specifica pe scurt: copiii educati acasa pot merge la cursuri de chimie practica sau de instrumente oricand doresc.

  4. Pingback: Unschooling – educatie acasa fara un program strict. Libertatea copilului de a trai si învăța cum vrea (edu) | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman

  5. felicitari pentru articol ! Idei minunate pentru copiii nostri!

  6. Extrem de folositor si de invatare a subiectului HomeSchooling si ca si Reference. Foarte frumos.

  7. Cautati, va rog, si cateva cazuri unde un copil ce a studiat in afara a fost integrat in invatamantul romanesc. Birocratia de transfer la o scoala romaneasca dupa una din strainatate e greoaie.

    Cand e optimul de integrat? Francezii de ex. au optiunea de homeschooling pana la 10 ani, alte tari recomanda de la 12-14 ani.

    • de ce zic asta, pt ca am citit de un caz, care in clasa 10, a primit evaluare la 9 materii peste 2 sapt. Imposibil de acoperit de un copil. Apoi au cerut shpaga parintilor…

  8. Andreea, tot noianul de acte de la intrebarea 20 este doar pentru facultatile din RO? Daca vrem sa-l inscriem la o facultate din strainatate este la fel de dificil sau doar in RO e atata birocratie? In plus, cum se face inscrierea la bacalaureatul international? Se ocupa scoala umbrela? Multumesc frumos. Geo

    • Noianul de la intrebarea 20 este doar pentru echivalarea diplomei. Procedura de inscriere depinde de facultate. In general, e destul de simplu odata ce ai echivalat tot (diploma de liceu emisa de scoala-umbrela, diploma de bac). Cred ca si la facultatile in strainatate e cam la fel. Exista si unele care au o procedura speciala pentru homeschooleri (accepta portofolii, interviuri etc.). Inscrierea la bacalaureatul international o face “elevul”. Aici gasiti scolile care organizeaza examenul de bacalaureat international la noi: http://www.ibo.org/school/search/index.cfm?programmes=&country=RO&region=&find_schools=Find. Pentru detalii, cred ca cel mai bine e sa intrebati direct la una dintre ele. Din cate stiu, insa, e destul de scump…

  9. Site-ul asociatiei nu mai este activ. Aveti idee unde s-a mutat? Multumesc.

  10. La ce materii se da examen pentru echivalarea studiilor si pentru ce clase, daca de ex. un copil se inscrie in clasa a 12-a? Unde se dau aceste examene?

    • Asa cum am scris in articol, gasiti mai multe informatii pe http://www.cnred.edu.ro/ sau, daca nu, adresandu-le un mail sau dandu-le un telefon. Cred ca metodologia difera in functie de caz, dar nu va pot lamuri.

  11. Apreciem efortul depus, timpul acordat si grija ca si ceilalti parinti sa fie informati.
    Iti multumim foarte mult!

Leave a Reply

198 Flares Facebook 198 Filament.io 198 Flares ×