Homeschooling

Un alt fel de educație

Prima lecție: Să ne dezvățăm de cum am învățat

12/02/2013 by Andreea Constantin | 3 Comments

de Alfie Kohn

 

Înfruntăm o urgență educațională în această țară [SUA, dar se potrivește de minune și României]. Ați mai auzit această remarcă, desigur, însă de data asta există o răsturnare de situație: mare parte din criza actuală este rezultatul unor politici puse în practică în numele îmbunătățirii școlilor – mai concret, în numele ”standardelor” și al ”responsabilității”.

Desigur că retorica aceasta găsește un public avid: cine ar vrea să se pronunțe împotriva unor standarde mai ridicate? Dar micul secret murdar al educației americane [și românești, aș zice] este că învățarea adevărată este alungată din clase pentru că niște oameni care nu știu mare lucru despre educație au decis că e vremea să fim mai duri.

Mișcarea ”Standarde mai ridicate”, impusă de sus cu forța, a pus stăpânire pe multe dintre școlile noastre, cu sprijinul total al grupurilor de afaceriști, politicienilor  din ambele partide și al multor jurnaliști. Principala opoziție vine de la cei care fac cu adevărat educație – și, pe măsură ce școlile noastre devin centre-gigant de pregătire pentru teste, din ce în ce mai mult de la părinți. Continue Reading →

Cinci afirmații neobișnuite despre joacă

13/08/2012 by Andreea Constantin | 4 Comments

de Alfie Kohn
Copiii au nevoie de joacă; noi avem nevoie să înțelegem joaca altfel.
  • Copiii ar trebui să aibă multe oportunități de joacă.
  • Chiar și copiii mici au prea puține astfel de oportunități în zilele noastre, mai ales la școală.

Aceste două propoziții – ambele indiscutabile și importante – au fost oferite de multe ori.(1) A doua în special reflectă ”cultul rigorii” ce se află în centrul reformei școlare de tip corporatist. Impactul ei devastator se poate ilustrat atât pe orizontală (cu pregătirea pentru teste înlocuind activități mai valoroase la fiecare nivel de vârstă), cât și pe verticală (cu presiunea împinsă până la cele mai mici clase, dând naștere la instrucție inadecvată din punctul de vedere al dezvoltării). Grupa de grădiniță tipic americană seamănă acum cu o clasă întâi foarte proastă. Chiar și educatorii sunt îndemnați să sacrifice oportunitățile de joacă imaginativă în favoarea instruirii copiilor până când stăpânesc un set definit de abilități.

Cum se întâmplă cu orice trebuie spus – și nu e auzit de oamenii de la putere – există tentația de a tot repeta. Dar pentru că ni se amintesc atât de dese aceste două afirmații despre joacă, aș vrea să ofer alte cinci care par mai puțin evidente sau cel puțin nu sunt la fel de des puse în discuție. Continue Reading →

18/01/2012
by Andreea Constantin
9 Comments

Cazul împotriva notelor (II)

Notele nu-i pregătesc pe copii pentru ”lumea reală” – decât dacă te gândești la o lume în care interesul pentru învățare și calitatea gândirii nu sunt importante. Notele nu sunt nici o parte necesară a școlarizării, nu mai mult decât vâslitul sau dictarea. Totuși, e nevoie de curaj pentru a face ce trebuie pentru copii într-o vreme în care cantitatea contează mai mult decât calitatea, în care împlinirea standardelor (altei persoane) contează mai mult decât explorarea ideilor și în care orice este ”riguros” este automat declarat valoros. Trebuie să fim dispuși să punem la încercare înțelepciunea convențională, ceea ce în cazul acesta înseamnă să ne întrebăm nu cum să îmbunătățim notarea, ci cum să scăpăm de ea odată pentru totdeauna. Continue reading

09/01/2012
by Andreea Constantin
8 Comments

Cazul împotriva notelor (I)

De ce testele nu sunt o modalitate deosebit de utilă de a evalua învățarea elevilor (cel puțin nu învățarea care contează) și ce fac educatorii preocupați în schimb sunt întrebări care trebuie să aștepte o altă zi. Aici, sarcina noastră este de a ne uita bine la a doua practică, utilizarea numerelor sau a literelor ca rezumate evaluative pentru cât de bine s-au descurcat elevii, indiferent de metoda folosită pentru a obține aceste judecăți. Continue reading

27/10/2011
by Andreea Constantin
1 Comment

Zece adevăruri evidente pe care n-ar trebui să le ignorăm (II)

De-a lungul ultimului secol, psihologii dezvoltării au muncit pentru a descrie ce-i face pe copii diferiți și ce pot înțelege la anumite vârste. Există limite, până la urmă, la ceea ce poate înțelege chiar și un copil precoce (de exemplu, cum funcționează metafora sau ce înseamnă să promiți ceva) sau ce poate face (de exemplu, să stea nemișcat pentru o perioadă mai lungă).

În mod asemănător, există anumite lucruri de care copiii au nevoie pentru a se dezvolta în mod optim, printre care se numără oportunitățile de joacă și explorare, singuri și împreună cu alții. Cercetările completează și continuă să rafineze detaliile, dar implicația fundamentală nu e greu de înțeles: Modul în care educăm copiii trebuie să decurgă din ceea ce îi definește drept copii.

Cumva, totuși, educația inadecvată din punctul de vedere al dezvoltării a devenit regula, pe măsură ce grădinița (”grădina copiilor”) tinde să semene cu clasa întâi sau a doua, de fapt cu o clasă întâi sau a doua proastă, în care descoperirea, creativitatea și interacțiunea socială sunt înlocuite cu un regim repetitiv axat pe abilități academice îngust definite. Continue reading