Homeschooling

Un alt fel de educație

23/03/2016
by Andreea Constantin
0 comments

Cum întârzie instrucția academică timpurie dezvoltarea intelectuală – de Peter Gray

Competențele academice sunt cel mai bine dobândite atunci când persoana le dorește și are nevoie de ele. În ultimul meu articol am rezumat câteva cercetări care indică faptul că instrucția academică timpurie dăunează pe termen lung. Acum, în acest articol, mă voi … Continue reading

Nu trebuie să fii părintele perfect ca să faci educație acasă!

20/02/2015 by Andreea Constantin | 9 Comments

parents-education-fancy-chart-colors-matchedMulți părinți cu care vorbesc sau cărora le citesc părerile despre educația acasă pe net par să creadă că trebuie să fii perfect ca să poți educa acasă. ”Ca să-ți iasă”. Nu trebuie doar să fii tobă de carte în toate domeniile, ci trebuie să fii și mega-organizat, ultra-răbdător, hiper-jucăuș și nesfârșit de creativ. Nici două-trei doctorate în pedagogie n-ar strica. 🙂

Dar dacă ar fi să punem laolaltă tot ce ne închipuim noi că ar trebui să fie un părinte ”născut” pentru a face educație acasă, n-ar rezulta decât un mare imposibil. Căci părintele acesta ideal nu numai că nu există, dar e și foarte bine că nu există. Nu, nu doar pentru că ne-ar complexa teribil pe noi, cei ”obișnuiți”. 😉 Ci și pentru că niciun copil pe lume nu l-ar vrea ca părinte. Ar fi o presiune teribilă să ai ca model un adult care le știe pe toate și nu greșește niciodată. Continue Reading →

Învățarea naturală de la naștere la 3 ani – un fel de bilanț

26/01/2015 by Andreea Constantin | 52 Comments

1511024_10206208141261465_4097733842350159262_nMai exact, până la aproape 3 ani. Băiatul meu împlinește trei ani la începutul acestui aprilie. Dar cum nu-mi place să amân, scriu acum trecerea în revistă la care m-am gândit aseară, în timp ce așteptam alături de el să adoarmă.

N-a fost la creșă și nici nu va merge la grădiniță. Dar nu de asta am început titlul cu ”învățare naturală”. Ci pentru că mă străduiesc să nu fac mai mult decât vrea și are el nevoie să fac. Pentru că mă abțin să vorbesc prea mult, să explic fără să fiu întrebată, să arăt sau să inițiez atunci când el ar putea să descopere ceva singur. Nu vreau să-i fur satisfacția reușitei proprii. Desigur, nu-mi iese întotdeauna, căci scot capul la suprafață eleva silitoare, profesoara debutantă și entuziastă, adultul obișnuit să le facă pe toate cum ”trebuie”. Dar încerc și mă bucur mult când mă opresc la timp. Mai ales că de cele mai multe ori răsplata e instantanee: el se descurcă singur și e mândru că a reușit. Continue Reading →