Homeschooling

Un alt fel de educație

Organizarea casei pentru primii doi ani

| 2 Comments

98 Flares Facebook 98 Filament.io Made with Flare More Info'> 98 Flares ×

IMG_4477Articolul acesta mi-a venit în minte în timp ce mă jucam cu băiețelul meu într-un cort improvizat dintr-un cearceaf prins de calorifer și de un scaun.  Mi-am adus aminte de toate modificările pe care le-am făcut în casă de-a lungul celor aproape doi ani de când îl avem pe el. Și acum ne pare bine că la noi acasă totul arată că avem un copil.

Primele modificări au fost, fără să știm, în spiritul Montessori. Asta mi-am dat seama mai târziu și-mi pare rău că nu am citit despre asta în primele lui 6 luni. Iată aici cum puteți organiza dormitorul pentru bebelușul ce tocmai a venit pe lume, simplu și ieftin: http://www.dailymontessori.com/montessori-age-0-6-months/. Pe noi ne-au ajutat perdelele închise să estompăm lumina pentru ochișorii lui sensibili (era aprilie). Noaptea foloseam o veioză pe care o acopeream cu o eșarfă colorată. Nu am avut pătuț. A dormit cu noi de la început și i-am făcut un colțișor al lui (cu păturici și fineturi moi). Nu am avut carusel muzical cu jucării colorate. Nu i-am văzut rostul. Dar am lipit pe perete câteva păsărele cu care discuta în fiecare zi.

eecf5b5e819255f4d45afa5109042be6De îndată ce a început să se deplaseze de-a bușilea, am decis că e momentul să renunțăm la cadrul de par și să îi oferim un culcuș din care să poată învăța repede să se dea jos singur. Am sprijinit o a doua saltea, mai subțire și mai ușoară, de perete, ca să nu se lovească în somn sau când se juca. I-am pus un covoraș pe jos și un cufăr moale cu jucării adecvate (plușuri mici, jucării de ros, diverse obiecte care-l pasionau). Acum îmi pare rău că n-am inclus o oglindă. Se pare că le place foarte mult bebelușilor să studieze imaginea reflectată. Mai multe despre beneficiile unui pat scund găsiți în articolul acesta:  http://www.aicicrescmontessori.ro/patul-scund/. Și o mulțime de idei foarte faine de organizare a unui astfel de pat aici: http://www.pinterest.com/gradimonterra/montessori-acasa/. Sursă foto: http://laurenhartmann.com/2013/11/our-montessori-floor-bed-experience.html

Pe măsură ce a început să exploreze și restul casei, am analizat cu atenție toate lucrurile la care avea acces. Am înlăturat toate obiectele care puteau să-l rănească, am blocat prizele și ușa de la dulapul în care țineam coșul de gunoi. Cam ce fac toți părinții. Apoi ne-am gândit să-i oferim niște suprafețe la îndemână pe care să se joace și să exerseze ridicatul în picioare. Am golit primele două rafturi ale bibliotecilor noastre și i-am pus acolo jucărele. Acum (are aproape 2 ani) acestea sunt ocupate cu cărticele și animale sau mașini, în funcție de perioadă.  Am avut norocul să fi cumpărat o canapea de o înălțime perfectă pentru ca el să se ridice în picioare și să se poată urca pe ea.

Fiindcă voiam să-i las cât mai multă libertate de explorare, am ales să-mi reorganizez dulapurile din bucătărie. Am pus lucrurile grele și casante deoparte și i-am lăsat la îndemână cutii din plastic, strecurători, farfuriile și cănile lui. Și-a petrecut multă vreme scotocind printre ele, timp în care reușeam să mai bucătăresc și eu :). Mai multe despre organizarea pentru stadiul mersului de-a bușilea găsiți aici: http://www.dailymontessori.com/montessori-age-6-12-months/.

Pe la un an am primit o măsuță și două scăunele care i-au plăcut instantaneu. Chiar dacă nu făceam încă activități care ar fi cerut așa ceva, i-a fost clar din prima că se poate juca foarte frumos acolo și și-a adus animăluțele și cărțile pe masă. Și-a ales unul dintre scaune și ni l-a cedat nouă (sau copiilor care veneau în vizită) pe celălalt.

Tot atunci am ajuns la un impas privind mâncarea. Refuza să stea în scaunul cu tăviță, deși noi l-am inclus de la început la mesele noastre și l-am lăsat să exploreze mâncarea cu mâna și cu lingurița. Așa că am trecut la scaunul de masă mai jos și fără tavă, făcându-i astfel loc la masa mare. N-am mai avut nicio problemă de atunci, ba chiar a devenit mult mai interesat de mâncare și a stat cu plăcere cu noi până terminam de mâncat câte două feluri.

Pe la un an și jumătate ne era deja greu să organizăm jucăriile. Foloseam vreo două cutii și un coș, ca să-i fie totul la îndemână. Am observat însă că de multe ori îi era greu să se concentreze pe o anumită jucărie și trecea imediat de la una la alta. Ne-au ajutat corpurile cu lădițe să sortăm jucăriile și să le mai rotim, astfel încât să nu-l copleșească multitudinea lor și să se poată concentra la ceea ce face. Tot cam pe atunci am pus deoparte jucăriile care păreau că-l depășesc și-l frustrau din cauza asta. Îi mai dăm din ele periodic să vedem dacă e pregătit. Mi se pare un aranjament bun, fiindcă mereu îl atrag obiectele noi, dar nu vrem să ne umplem casa cu jucării. Despre asta am mai scris: http://homeschooling.urbankid.ro/2011/12/19/prea-multe-jucarii/. Acum sunt atentă la el peste zi și seara reorganizez jucăriile: le las la îndemână pe cele care îl pasionează și ”ascund” în coșurile mari lucrurile la care nu s-a mai uitat demult. Când le descoperă, după două-trei zile, i se par iarăși interesante.

Întâmplător am primit un fotoliu puf care habar n-aveam cât de util și plăcut va fi. L-am pus lângă bibliotecă și astfel am creat un colțișor perfect pentru ”citit”. Adoră să se cuibărească în el (ajută că nu e chiar plin și te poți afunda ușor în el).

Prin tot ce fac ca să organizez mediul în care trăim încerc să-i inspir și nevoia de ordine. Noi suntem de felul nostru ordonați și încercăm să-i transmitem și lui asta, cât mai blând cu putință. De fiecare dată când scoate o lădiță cu jucării, le strângem pe celelalte ca să facem loc. În timp ce se joacă într-o parte, eu mai aranjez în cealaltă zonă. Îl întreb mereu dacă vrea să mă ajute. Uneori e dispus, dar de cele mai multe ori are altceva de făcut. Nu insist niciodată. Din câte am observat, funcționează. Tinde să se joace cu jucăriile în ”zona lor” , uneori chiar le mută doar ca să le pună la loc.

Mai avem în plan: un spațiu la îndemâna lui în hol, pentru îmbrăcat-dezbrăcat (cuier, scăunel); un scăunel pentru acces la chiuveta din baie, un loc de unde să se servească singur cu apă și snack-uri (făcute de mine, desigur). Alte idei găsiți aici: http://www.dailymontessori.com/montessori-age-24-36-months/.

Sper ca ati gasit aici ceva idei pentru propriul camin. Voi ce mai sugerati pentru a face mai usoare si mai placute orele petrecute in casa cu cei mici?

2 Comments

  1. Pingback: Învățarea naturală de la naștere la 3 ani – un fel de bilanț | Homeschooling

  2. Foarte util tot ce scrii de fiecare data . Iti multumesc.
    In dormitor am optat pentru un sifonier mare in care sa ne putem aseza toate hainele si incaltaminea la toti 3, eliminand astfel dulapiorul anexa . Pana la 1,6 ani am folosit salteaua fara cadru de pat (a tinut de somn/loc de joaca/povesti) iar de curand am montat cadrul si noptierele. Am eliminate somierele in favoarea unui alt rand de saltea si astfel patul nu este prea inalt. In noptiere gasim carti de copii. Aproape de 2 ani livingul l-am destinat spatiului de joaca. Atata regret ca e incapere mai putin luminoasa decat dormitorul dar intentionez achizitia unor draperii gen rulou pentru mai multa lumina.Mocheta de joaca cu semne de circulatie a fost una din achizitiile pe care regret ca nu le-am facut mai devreme. Cat priveste peretii am lasat libertatea de a –i desena asa cum isi doreste , parchetul asemenea si acum , crede-ma ca nu mai are nici cea mai mica intentie (e drept ca aveam in plan renovarea apartamentului si drept urmare nu am mari regrete). Numerele, forme geometrice si anumite litere de pe pereti le-am invatat 
    Ca plan de achizitie: masuta si scaunele de lemn. Chevaletul cred ca e o investitie pe termen mai lung si merita. Momentan nu am lucrat prea mult cu el. Deocamdata este de succes tabla pentru creta. Livingul nostru arata practic ca o mini gradinita dar …cu mici sau mai mari diferente… povesti cu “momo”/dans/jocuri si laptic la discretie 

Leave a Reply

98 Flares Facebook 98 Filament.io 98 Flares ×